Iulia POPOVICI 

Spatiul nostru public e marcat, din ce in ce mai mult, de un "star-system" senzationalist, caracterizat de transformarea dramoletelor si vietii private (cu cat mai mizera, cu atat mai bine) ale unor oameni cu bani si relatii mondene in subiecte de interes national. Totul, pornind de la convingerea (nu intrutotul eronata si impartasita cu egal entuziasm in mediul politic) ca publicul sufera de un intratabil si cronic infantilism generalizat. Ca om politic, despre Petre Roman nu se mai stie nimic de 10 ani; cititorii si telespectatorii romani au recuperat insa deceniul de viata personala a fostului prim-ministru in momentul in care el a decis (la fel ca alte cateva milioane de concetateni) sa divorteze. Iar identificarea femeii pentru care si-a parasit sotia s-a transformat intr-o investigatie mai complexa decat anchetele despre marea coruptie. Pentru care merite personale, pentru ce realizari sociale au ajuns aceste personaje pseudo-mondene, de la Oana Zavoranu la Columbeni, sa domine spatiul jurnalistic de toate orientarile? Pentru nici unul. Aceste personaje sunt "brand"-uri. Ele "vand" conform logicii societatii de consum, nu a economiei de piata, conform unei scari a valorii simbolice induse artificial, prin publicitate; altfel spus, "valoarea" lor e produsul actiunii de promovare media si se pastreaza strict atat timp cat aceasta promovare continua. Media nu lanseaza vedete, ci le tine in viata cu perfuzii de emisiuni personalizate, dupa aceeasi strategie care face din publicitate o sursa principala de informatie, iar din mesajul advertorial - o realitate credibila. Caci, nu-i asa?, asta vrea publicul... Ei bine, nu. Nevoile simbolice (care, teoretic, sunt vazute prin prisma lui Bourdieu, nu a lui Baudrillard, ca fiind legate de educatie, dezvoltare personala etc.) sunt ultimele in piramida lui Marlow, mult dupa hrana, adapost, siguranta fizica si psihica etc. Doar copiii sunt predispusi, natural, sa aleaga "simbolic" dupa ambalaj si nu dupa continut. Faptul ca cetatenii Romaniei sunt tratati a avea un comportament similar - asteapta salariul ca pe Iepurasul de Paste, se inghesuie in hipermarketuri precum copiii in magazinele de jucarii, alearga prin piete la presedintele Basescu la fel progeniturile proprii la Mos Craciun-ul din magazin etc. - e o manipulare sociala, constienta sau nu, in interesul exclusiv al celor care ne vor mici, fascinati de luminite si incapabili de curiozitati critice. Sa nu ne miram, atunci, ca statul insusi ne trateaza ca pe fiinte infantile, incapabile sa aleaga in conformitate cu propriul interes. Sa nu ne mire incapatanarea reprezentantilor acestui stat de a fortifia painea, de pilda, pentru ca noi, copiii care voteaza, nu suntem in stare sa ne hranim singuri, si nici ca, mai nou, un mesaj publicitar al autoritatilor publice ne atentioneaza sa nu consumam in exces sare, zahar si grasimi. Data viitoare, vom fi avertizati, in acelasi stil, sa nu traversam strada prin locuri nemarcate.