Alex Mihai STOENESCU 

O trecere rapida peste programele partidelor, peste interventiile sau comentariile televizate arata ca politicienii romani habar nu au pe cine reprezinta: poporul sau natiunea romana? Folosirea intamplatoare si ilogica a termenilor popor sau natiune, la gramada, creste si mai mult confuzia cetateanului si nu il ajuta in nici un chip sa-si faca o imagine clara asupra problemelor sale fundamentale: identitate nationala, lingvistica si culturala, fara de care nu se poate integra in Europa, deoarece Europa nu primeste triburi. Cuvantul popor este o denumire conventionala data unei comunitati etnice acceptate ca omogena, traitoare pe acelasi teritoriu, unde s-a constituit ca stat, vorbind aceeasi limba, avand aceeasi traditie culturala, mostenitoare a unor mituri fondatoare, indiferent de veridicitatea istorica a acestora. Din aceste puncte de vedere, termenul de popor este interpretat aproape exclusiv pe considerente etnice, ceea ce tine de istorie si este depasit in lumea contemporana. Este vorba de comunitatea care s-a format in primele secole ale erei crestine si care a continuat sa existe, intre realitatea fizica si imaginea culturala despre aceasta. Aparitia statelor moderne in a doua jumatate a secolului al XIX-lea a impus termenul de natiune, pentru a putea acomoda functionarea statului modern generat de sistemul democratic cu populatia acelui stat, in care nu traia doar poporul dominant. Aparitia statelor nationale a presupus aplicarea principiilor drepturilor fundamentale ale omului intr-un teritoriu pe care se aflau un popor intemeietor si minoritati nationale, adica minoritati etnice ale natiunii. Statele au primit denumiri dupa acele popoare intemeietoare: Romania, Bulgaria, Ungaria etc., si obligatia de a asigura drepturi egale minoritarilor. Mai simplu spus, in regimul statelor moderne compuse din cetateni egali in drepturi, natiunea romana este constituita, din punct de vedere etnic, din poporul roman istoric, plus minoritatile nationale (etnice). Din punct de vedere politic, toti indivizii apartinand statului au o singura calitate, aceea de cetateni, indiferent de originea lor etnica. Asadar, atunci cand spunem "poporul roman", ne referim exclusiv la cetatenii romani care isi asuma calitatea etnica de roman, in timp ce expresia "natiunea romana" se refera la toti cetatenii tarii. Tot astfel, atunci cand cineva foloseste expresia "poporul roman", subliniaza - voluntar sau involuntar - o diferenta, obiectul interventiei sale fiind exclusiv romanii de origine etnica romana. Confuzia de la noi vine din faptul ca, desi se declara stat national unitar, Romania nu a aplicat pana la capat principiile politice al democratiei conform carora natiunea este unitara, nu cunoaste decat cetateni romani, nu exista minoritati etnice, ci doar minoritati culturale, sexuale, religioase, profesionale etc., carora trebuie sa le asiguri toate drepturile constitutionale. Grecia, de exemplu, a facut lucrul asta la timp si foarte ferm. Pe fondul atacarii pe cai ocolite, prin tot felul de subterfugii antinationale, a principiului teritorialitatii unei natiuni - si, deci, a suveranitatii -, noi continuam sa ne complacem in tot felul de probleme etnice, ba cu ungurii, ba cu tiganii, cand lumea contemporana nu cunoaste decat natiuni de cetateni. O noua si necesara modificare a Constitutiei este un prilej pentru a alinia o problema fundamentala la practica occidentala si la legile Europei Unite.