Ioan GROSAN 

Cine iese bine din toata tevatura asta cu "uite guvernu' - nu e guvernu'"? Pai, cine-a iesit bine (aproape) de fiecare data din 1990 incoace, fie c-a fost vorba de guvernare, de crize politice, de facut sau desfacut aliante, conventii, coalitii? UDMR-ul! A fost in aceeasi barca si cu PDSR-ul si cu PSD-ul si cu taranistii, liberalii, democratii, conservatorii. Ar fi mers si cu eschimosii, daca am fi avut asa ceva la Palatul Victoria. Un observator cat de cat avizat al vietii politice de la noi n-are cum sa nu admire pragmatismul, eficienta si, in ultima instanta, inteligenta de care, constant, au dat dovada maghiarii in toate imprejurarile din care au putut sa scoata un "ce" profit. Tactica pasilor marunti, dar apasati, de ceardas, i-a adus mereu intr-un "prim-plan secund", daca pot sa ma exprim asa, unde interesele proprii, mai ales cele economico-financiare, sunt mai discrete, dar la fel de substantiale precum ale altora aflate in lumina reflectoarelor mass-media. Oare n-or avea si udemeristii "grofii" lor, bine pititi prin padurile din Harghita si Covasna, cum au PSD-ul, PNL-ul si PD-ul "baroni" locali? Ba bine ca nu! Dar daca asupra acestora din urma presa s-a napustit, pe buna dreptate, ori de cate ori a avut prilejul, tratamentul mediatic asupra "grofilor" a fost neasteptat, curios de sfielnic, cand n-a lipsit cu desavarsire. Pana si Matelotul Atomic de la Cotroceni, obisnuit sa dea fara crutare in dreapta si-n stanga, cand vine vorba de unguri si chiar cand acestia mai sar peste calul autonomiei, face ciocu' mic. Nu e un fenomen interesant, asupra caruia merita sa meditam?