Reprosul adus de presedintele Basescu deopotriva unor ofiteri SRI si unor jurnalisti ca ar vehicula zvonuri, subliniaza ca intre cele doua profesii exista similitudini: ambele au in centru informatia si ambele au obligatia de a verifica temeinic datele. Presa de tipul "se spune ca", ca si rapoartele SRI cu astfel de formulari, au darul de a trimite beneficiarul in ceata, fara busola. Presa mai uzeaza si de alte formulari la fel de cetoase cum ar fi expresia la moda, "pe surse". Ce inseamna ca un jurnalist a aflat ceva "pe surse"? Nu inseamna nimic. Indica o solutie lipsita de transparenta, dar comoda de a pune in circulatie ipoteze, speculatii, informatii neverificate. Recuzita zvonisticii s-a diversificat in mass-media odata cu deplasarea stirii spre divertisment. Imperativul ca stirea sa fie spectaculoasa, inainte de a fi veridica si relevanta, a condus la senzationalism. Profesorul Frank Deaver de la Alabama University masoara pe "scala adevarului" raportul dintre intentia etica si modul de utilizare a informatiei. In ordine, cele patru categorii sunt: intentia de a prezenta onest informatii verificate, intentia de a fi onest, insa prin utilizarea selectiv-subiectiva a informatiilor, utilizarea onesta a unor neadevaruri fara intentia de a insela, in fine, intentia constienta de a insela numita si minciuna sfruntata. Pe aceste trepte se construiesc credibilitatea generala a presei, credibilitatea canalului mediatic si credibilitatea jurnalistului. Discutiile recente despre mefienta publicului fata de anumite ziare sau televiziuni in functie de patronul lor arata ca nu raman neafectate nici credibilitatea jurnalistului care lucreaza acolo, nici cea a presei in ansamblul ei. Persista in mediul presei convingerea ca telefoanele jurnalistilor sunt ascultate de "servicii". De ce ar interesa ce vorbesc jurnalistii? Explicatia simpla este aceea ca ei vehiculeaza informatii trebuincioase si mediului politic, economic, comercial. Daca intreaga presa din Romania ar fi onesta, informatiile s-ar regasi negru pe alb, fara efort. Dar mass-media este adesea parte a jocului de interese, iar ca efecte apar partinirea, dezinformarea, manipularea. In ipoteza ca "serviciile" ar asculta telefoanele gazetarilor si ca serviciile de informatii planteaza ofiteri acoperiti printre jurnalisti, am crede, in deraderea libertatilor mult invocate, ca presa e mai tare ca SRI, bucurandu-se de increderea celor ce isi colecteaza astfel informatia. Nu de ipoteze sagalnice avem nevoie, ci de o analiza aprofundata a perceptiei negative a jurnalismului, asa cum se practica el la noi. Jaques Leprette si Henri Pigeat constata ca in Franta se ridica insasi problema legitimitatii mass-media si a dreptului social al jurnalistului de a reprezenta opinia publica, de vreme ce contractul de incredere a expirat. In sondaje, presa romaneasca este deocamdata copios creditata. Ii este favorabila comparatia cu mediul politic care s-a facut definitiv de ras.

Brindusa ARMANCA