Iulia POPOVICI 

Nu pentru ca ar fi incompetent, nu pentru ca n-ar fi talentat, nu pentru ca n-ar fi unul dintre factorii importanti de putere pe piata culturala romaneasca si initiatorul unor proiecte de anvergura si impact. Ci fiindca se pune singur in situatii atat de ambigue, incat concluziile care pot fi trase sunt deosebit de triste. Sa facem un exercitiu: sa zicem ca exista un domn, conducator al unei institutii publice. O organizatie de drept privat, infiintata de acelasi domn, dar din care, pentru a deveni presedinte-director general, s-a retras, initiaza un proiect, sa zicem niste premii, gala care la prima editie are parte de ceea ce un ONG cultural cu experienta (cum e, in acelasi domeniu, UCIN-ul) poate doar visa: transmiterea in direct, in "prime-time", pe principalul canal TV al institutiei publice conduse de domnul nostru (ceea ce se cuantifica in bani: in sponsorii pe care-i poti atrage). Unul dintre producatorii respectivei gale se intampla sa fie sotia domnului, o persoana competenta, cu o cariera proprie, iar domnul apare pe scena pentru a aduce un omagiu unui regizor venerabil si celebru caruia i-a fost, la un moment dat, asistent, desi nu era nici pe departe singurul (si nici cel mai constant) colaborator al celebrului regizor disponibil pentru asa ceva. A doua zi dimineata, pe acelasi canal TV de maxima audienta, editorii de stiri acorda Premiul publicului, primit in gala de domnul nostru, mai mult spatiu decat altor distinctii, de mai mare valoare, cum ar fi cel pentru regie sau pentru intreaga activitate (despre acest premiu, acordat venerabilului regizor de care vorbeam mai sus, nu se zice, de altfel, nimic). Sigur ca domnul nostru, conducator de institutie publica, nu a facut nimic ilegal, dar trebuie sa recunoastem, oricat de mult l-am aprecia profesional, ca navigheaza in ape morale destul de tulburi. Sigur ca Tudor Giurgiu nu le-a comandat editorilor de la stiri sa-i faca publicitate pe TVR1, dar adevarul e ca s-a pus de buna voie in situatia de a-i tenta sa-si exercite "dreptul la servitute". De ce trebuia sa faca laudatio pentru Lucian Pintilie? De ce trebuia ca Oana Bujgoi-Giurgiu sa apara pe genericul Galei Premiilor Gopo? In semn de sfidare fata de acuzele care i s-au adus lui Giurgiu pana acum? Daca Libra Film a renuntat sa mai faca doua filme, cu finantare de la CNC, la care TVR era coproducator, pentru ca sotia PDG-ului era producatorul executiv al peliculelor, acum chiar era cazul s-o luam de la capat? E gafa sau premeditare? Asta, dupa ce, cu o zi in urma, la Realitatea TV, presedintele-director general al TVR se pusese in la fel de "confortabila" pozitie de a recunoaste ca a pus conditii pentru a participa la dezbaterea despre televiziunea publica: a venit dupa ce a refuzat prezenta ziaristilor de la "Jurnalul National" si "Evenimentul zilei", cotidienele care-l criticasera, cu argumente mai mult sau mai putin valabile, in ultimele luni. De ce? Are caderea presedintele-director general sa delegitimeze profesional ziaristii pe care nu-i simpatizeaza, indiferent de politica, strategia ori chiar corectitudinea lor? A vrut s-o faca Tariceanu; nu a mers pana la capat. Poate fiindca si-a dat seama ca asta deschide o cutie a Pandorei, ca suna a impunerea unei agende pentru presa. N-ar fi prea placut sa constatam ca sfidarea si delegitimarea adversarilor fac parte din strategia noilor personalitati publice... Sper cat se poate de sincer ca Tudor Giurgiu nu se simte prea bine in propriile incaltari, zilele astea. Nu ma intrebati de ce.