Sorin ROSCA STANESCU 

Sa ne plasam intr-un viitor foarte apropiat. Sa acceptam scenariul conform caruia PNL, impreuna cu UDMR, vor forma un guvern mai minoritar decat cel de pana acum, care insa va fi validat de opozitie. In timp ce PD va trece, asa cum de altfel si doreste, in opozitie. Sa analizam, din aceasta perspectiva, directiile in care se va misca in viitor acest partid. Odata rupta Alianta DA, atat pentru liberali cat si pentru social-democrati devine presanta batalia pentru impartirea profitabila a unui bazin electoral. Exista un electorat captiv al dreptei, pentru care se vor bate cele doua partide, dar si Partidul Conservator. Exista, in mod particular, un electorat inca prizonier in plan psihologic al Aliantei DA, acum inexistenta si care si el va trebui atras de unul sau altul dintre cele doua partide. Si, in fine, exista asa-numitul electorat nehotarat, dar in acelasi timp vulnerabil care a balansat in 2004 in directia Aliantei DA, dar care in 2008 va fi, probabil, mai dispus sa mearga la PSD. O parte a acestuia, totusi, ar putea fi atrasa de discursurile politice ale liberalilor sau social-democratilor. Cel mai straniu fenomen politic care va caracteriza finalul ciclului de patru ani este ca PNL, ramas la guvernare, se va stradui sa indeplineasca un program politic care initial a fost conceput si asumat impreuna cu PD, in conditiile in care fostii parteneri de Alianta, intrati in opozitie, se vor impotrivi incercand sa-i torpileze pe liberali. Ca sa nu mai vorbim de gruparea lui Stolojan, desprinsa din PNL, dispusa sa-i loveasca la greu pe fostii colegi si pe picior de a incheia o alianta in toata regula nu numai de facto, ci si de jure cu PD. Iar pentru ca imaginea acestui spectacol aproape absurd sa se intregeasca, trebuie sa mai consemnam si o alta ciudata realitate. Percepandu-l pe Traian Basescu in chip de principal inamic iar PD ca partid prezidential, PSD nu are incotro si, de vreme ce nu doreste sa-si blocheze cresterea electorala, acum cand ea poate deveni dinamica, este silit sa sustina guvernul minoritar al liberalilor compensand prejudiciile pe care, in opozitie fiind, i le vor aduce PD si PLD. Pentru a descoperi cum poate proceda cu intelepciune Partidul Democrat, dupa ce va ocupa bancile opozitiei, va trebui sa raspundem mai intai la intrebarea daca Basescu va fi sau nu demis. O prognoza, recunosc, extrem de greu de facut. Daca presedintele va ramane in functie, atunci situatia PD se complica. Pe de o parte va trebui sa se bata pentru electoratul despre care aminteam mai sus, dar, pe de alta parte, va fi permanent la mana sefului statului, incepand sa contabilizeze din ce in ce mai mult si greselile acestuia. Inclusiv prabusirea popularitatii lui Basescu, extrem de previzibila. Astfel, PD nu va putea juca suta la suta rolul unui partid de opozitie, de vreme ce va trebui sa sustina, cu costuri din ce in ce mai ridicate, puterea prezidentiala. Daca, dimpotriva, Basescu va fi debarcat, atunci PD are doua optiuni: fie il va primi inapoi, instalandu-l in calitatea de lider absolut, fie ii va tranti usa in nas. Daca Basescu se va intoarce la PD, atunci orice colaborare, cel putin pana la alegerile din 2008, cu PSD ori cu alt partid din opozitie, va fi imposibila. Daca, dimpotriva, Basescu va fi fost plecat si din PD, atunci treptat, in opozitie impreuna fiind, pozitiile PSD si PD se vor putea armoniza. Atat de mult, incat singurul obstacol al unei viitoare aliante ar putea fi faptul ca PD, tot dupa o idee a lui Basescu, s-a autodefinit drept partid popular. Dar statutul de partid popular al PD ar putea sa nu constituie un obstacol de netrecut. Pana la urma, ce ar putea impiedica Partidul Democrat sa faca miscarea inversa? Sa se dea din nou de trei ori peste cap, redevenind formatiune socialista.