Ioan GROSAN 

Sa mi se permita sa intru si eu in dezbaterea privitoare la sansele pe care Traian Basescu, in eventualitatea demisiei Domniei-Sale, le-ar avea, in urma unor alegeri, pentru un nou mandat. Emil Hurezeanu crede - sau cel putin presupune - ca intr-o asemenea imprejurare actualul chirias de la Cotroceni ar putea castiga razboiul, spulberandu-si adversarii. Cu o argumentatie la fel de puternica, Sorin Rosca Stanescu e de parere ca presedintele ar risca enorm asumandu-si gestul demisiei si ca majoritatea datelor obiective pe care le are la indemana un analist converg spre ideea unui esec, a unei catastrofe basesciene. Am fost zilele acestea la tara, in Maramures, in mijlocul masei electorale tacute, puternice si adesea imprevizibile. M-a izbit un lucru: desi un observator cat de cat avizat al vietii noastre politice stie ca actualul, interminabilul conflict intre palate are drept prim focar Cotroceniul, in Romania "profunda" principal vinovat e considerat Tariceanu (asta, poate, si datorita agresivitatii premierului din ultima vreme). Nu mai vorbesc de faptul ca "boborul" considera Parlamentul (adica adversarul nr. 1 al presedintelui) o sleahta de profitori si imbogatiti, urmarindu-si numai propriile interese, opinie care, automat, il transforma pe Basescu in victima. Scepticii anti-Basescu observa ca Matelotul are "inca" o sustinere considerabila in sondaje, accentul fiind pus pe acest "inca" si pe ceea ce el presupune: ca sustinerea va disparea incetul cu incetul. Dupa parerea mea, e o ipoteza gresita: daca nu va face gafe enorme, cu ecouri profunde si in "mase", Traian Basescu va avea acelasi suport electoral ca si pana acum, daca nu cumva mai mare. Si una din explicatii e foarte simpla: in zilele de sarbatoare (nunti, botezuri, votare) oamenii de la tara prefera cravata (fie ea usor deranjata sau slabita, de la un paharel in plus...), nu papionul.