Rene PARSAN 

Blajinul petrolist a vizat un partid liberal de umplutura care sa fie suficient cat sa oblojeasca orice schelet guvernamental. Zece la suta sunt indispensabili pentru orice guvern, o stie si orice ungur. Agatat de PSD, PNL putea guverna la remorca cat Bratianu&Fiii. Basescu a vrut tot. A fortat cu mana lui cardasia DA, impotriva naturii din punct de vedere ideologic, si a castigat. Este drept, nici nu avea mare lucru de pierdut. A fost onest, la inceput, a adunat opozitia de prin santurile unde fusese aruncata de electorat si i-a facut oameni mari. Pe cei mici i-a facut mai mici. A impus un guvern de coalitie carpit cu conservele PC care sa tina exact pana la anticipate. La expirare/deconspirare toata aceasta plevusca politica, includem pinuri (si formam!), penetele si alte alea, trebuia sa se retraga strategic, cu sut. Tariceanu si ai lui baieti tradatori nu aveau nimic de facut, doar anticipate care sa ingroape partizanii lui Iliescu. (Prezent ca ADN-ul in roman, PSD parea vesnic ca mistoul). Aici li s-a rupt. Cand sa fie de anticipate, Tariceanu a dat putin din picioare. Stia ce stia si, mai ales, nu stia ce stie Basescu. A fost momentul cand pesede se putea intoarce pe pustii. Din toate ideile fixe, printre care amintim mesa lipita cu aracet de circumvolutiuni, asta a fost gandul cel mai bun al presedintelui. Ei, liberalii redeveneau masa de manevra, de data aceasta pentru Basescu, si urmau calea batatorita a derizoriului. Greierii PSD, Stoica, Stolojan, Musca si cu Flutur, in principiu oameni amanetati de Hrebenciuc cu dosare si paduri, au dat buzna in barca PD. Se fac crestini, se dau cu dracu', orice. "Asa fac, sefu'!", vorba unui bun prieten, si portar devotat!, de-al meu. Asta tradare imbecila, sa topai cu buna credinta! Tariceanu, programat sa faca frumos sase luni, s-a intors si-a muscat mana cu ghiul de otel a presedintelui. Intre timp, a inceput sa-i placa sa ia suturi si a inteles sa-si croiasca bagajel politic din ele. S-a stropsit la unguri, s-a milogit la conservatori, mititelul. Fandoseala curata, stia unde este sprijinul, la Mircea si Titel. Pesedistul marca Iliescu este de nedezlipit de putere ca timbrul de scrisoare, ca javra de gratarul Cocosatului. Daca ar fi crestini, ai zice ca le-a incrucisat Dracul mintile! Stau acum si se mira ciuciti, toata aceasta sleahta luminata, sa scape din impasul politic in care s-au bagat. Care cu mana lui, care cu maneca. Isi permit, toate aceste mici inventii politice ale marilor nomenclaturisti, sa tina tara-n priza cu nevinovatele lor isterii. Se dau ca melcii pe sticla pe dealul de la Cotroceni sa scape tara de turbare. Simpatic! Ne promit anticipate de cand era gigacaloria fata mare, referendum de pe vremea cand mai misunau romani prin tara, uninominale de cand se dadea democratie la televizor. Nu mai poate crestinul sa se duca dupa casa, sa nu piarda optiunea salvatoare. O clipa de lipsesti, te-ai lins pe bot de talk-show. Nu este un pariu, este observatia omului nesimtit politic: serparia de interese nu se pierde, aliantele nu se transforma, esichierul nu va suferi nici o modificare substantiala la colturi. O vreme. P.S. La ora la care veti citi aceste randuri, lumea este satula de munca.