Mihai TANASESCU 

Aceasta instabilitate politica accentuata reprezinta un pericol real pentru credibilitatea mediului economic romanesc. In conditiile in care actualul legislativ este blocat, iar politicile guvernamentale se subordoneaza unor obiective politicianiste, ne putem astepta la o diminuare a investitiilor straine si la o accentuare a dezechilibrelor macroeconomice. In acest context, apare tot mai acut nevoia unui compromis care sa conduca la dezamorsarea crizei si la detensionarea relatiilor de pe scena politica. Se vorbeste tot mai mult in ultimele zile despre doua solutii pentru depasirea crizei si amandoua implica schimbarea Guvernului Tariceanu. O prima solutie ar fi formarea unui cabinet de tehnocrati, care sa intruneasca sprijinul intregii clase politice si sa guverneze Romania pana la urmatoarele alegeri parlamentare. A doua solutie vizeaza formarea unui guvern de uniune nationala, cu participarea principalelor partide parlamentare, cu un program comun de guvernare. Din punctul meu de vedere, varianta unui guvern de tehnocrati, specialisti neangajati politic, nu constituie o solutie pentru Romania anului 2007. In ciuda unui vot favorabil in Parlament si al unui angajament al principalelor formatiuni politice, un guvern de tehnocrati nu va beneficia de sprijinul politic necesar pentru a duce la bun sfarsit mandatul ce ii va fi incredintat. De altfel, in perioada '96-2000 au mai fost adusi tehnocrati in Guvern, dar au fost indepartati destul de repede. Cei care castiga Puterea si formeaza Guvernul isi asuma indeplinirea obiectivelor de guvernare in baza carora au fost alesi de populatie. Un guvern de tehnocrati nu se prezinta in alegeri, nu obtine votul cetatenilor pentru un program de guvernare, astfel ca nu are vointa politica necesara pentru a-si indeplini mandatul. De asemenea, oferta guvernamentala a partidelor politice are o componenta ideologica importanta (liberala, social-democrata, crestin-democrata etc.), pe care un guvern de tehnocrati nu o poate reprezenta. Mai mult, chiar daca titularii posturilor de ministri sunt apolitici, majoritatea functiilor din Executiv sunt ocupate de reprezentanti ai partidelor, care se subordoneaza algoritmurilor politice. Experienta celui de-al doilea guvern Ciorbea sugereaza ca expertiza intr-un anumit domeniu nu este suficienta pentru a gestiona activitatea unor giganti institutionali cum sunt ministerele. Pe de alta parte, un guvern de uniune nationala poate constitui o solutie pentru iesirea Romaniei din criza politica. In acest sens, cazul Germaniei este edificator. Nici una dintre principalele formatiuni politice nu a reusit sa obtina majoritatea voturilor alegatorilor si majoritatea in Legislativ. In aceste conditii, cele mai importante partide politice au ajuns la un compromis, formand un cabinet de uniune nationala cu un program de guvernare comun. Astazi, Romania se gaseste intr-o situatie similara. Guvernul Tariceanu este sustinut de o coalitie minoritara, care este pe cale sa se rupa. Nici un partid politic nu detine majoritatea parlamentara si nici o coalitie de partide nu pare sa reuseasca intrunirea unei noi majoritati guvernamentale. Astfel, un Guvern de uniune nationala, construit in jurul unui program de guvernare ferm, poate constitui o solutie pentru iesirea Romaniei din criza. Un astfel de Guvern ar intruni sprijinul politic necesar guvernarii si ar avea vointa politica pentru a duce la indeplinire obiectivele asumate. O criza politica prelungita, ca cea pe care o traversam in prezent, nu face altceva decat sa blocheze procesul de integrare si sa impiedice recuperarea decalajului care ne separa de statele membre UE.