Dan CIACHIR 

Dictionarele din anii '80 definesc oligarhia drept "dominatia politica a unui grup de imperialisti reprezentanti ai marelui capital monopolist; grup imperialist..." etc. E cat se poate de marxist. Enclava locala a societatii civile si-a gasit un nou adversar. Dar si un nou aliat. In persoana presedintelui Basescu, care s-a jurat sa-i starpeasca pe oligarhi. Romania interbelica a avut si ea cativa "oligarhi", in frunte cu industriasii Malaxa si Auschnitt, urmati de Mociornita, de altii astazi uitati. Italia postbelica a renascut economiceste cu sprijinul unui "oligarh" pe nume Giovanni Agnelli, magnatul Fiat, socotit in anii '50-'60 "italianul cel mai cunoscut in lume", Grecia aceleiasi epoci l-a dat pe Aristoteles Onassis... Probabil ca, pentru intelectualii nostri, cei pomeniti mai sus nu erau decat niste ciocoi care sugeau sangele poporului. Este si acesta un semn de "up to date", intrucat stanga italiana l-ar devora pe Silvio Berlusconi. S-a distins in anii trecuti un regizor, Nani Moretti, nu prin vreun spectacol, ci prin marsurile de protest pe care le organiza impotriva guvernarii Berlusconi. Eu i-as intelege pe intelectualii nostri atat de porniti impotriva "oligarhilor", daca ei ar fi niste traditionalisti patimasi care urasc industria si scandeaza cu Eminescu "Si cum vin cu drum de fier/Toate cantecele pier". Numai ca, daca nu ma insel, intelectualii nostri sunt adeptii progresului, ai civilizatiei, ai industriei, ai citadinismului... Or, in Romania interbelica niste "oligarhi" ca Malaxa si Auschnitt au promovat industria de proportii, pardon!, europene. Ei, "exploatatorii" impotriva carora chitaiau stangistii sovietizanti in "Bluze albastre" si alte folicule in felul in care tipau saptamanile trecute "Jos Patriciu!" intelectualii la un miting. Nicolae Malaxa a fost un ctitor de mare industrie pentru noi si ma mir ca nu se vorbeste despre el. Dar poate ca e firesc sa fie asa. Modelul oferit tinerilor de azi este polibursierul sau amploaiatul pironit in fata ordinatorului, nu omul de initiativa creatoare. Omul dornic sa intreprinda ceva de anvergura, cum au fost Malaxa si altii ca el. Intelectualul de vitrina stie sa protesteze, sa probozeasca, sa dea lectii de morala - activitate eminamente verbala -, dar daca i-l iei pe NU din brate, mare lucru nu mai ramane din spiritu-i civic hiperdezvoltat. Intelectualilor nostri sonori un stat puternic nu le place; industriasii, intreprinzatorii nu sunt pentru ei decat niste "oligarhi", politicienii - lifte pagane, clerul le provoaca greata... Nu mai exista decat o iesire. Care? Cum: "care?"! Mantuirea prin intelectuali. Ei pot sa rezolve orice problema majora printr-o petitie, un simpozion, un mars, un miting sau printr-un protest tiparit intr-o revista de 5-6000 de exemplare... Pe cand se instaura in Romania regimul comunist, Malaxa si Auschnitt au reusit sa se refugieze in strainatate, insa alti "oligarhi" au infundat puscariile. Scopul proletarilor era sa risipeasca ceea ce agonisisera "exploatatorii". Ceea ce au si facut. Pentru ca, desi nu se omoara cu sentimentul national, stanga arde de nerabdare si adora sa "nationalizeze". Poate ca la inceput s-au bucurat si oamenii simpli de unele masuri sociale. Cel mai mult s-au bucurat insa intelectualii si artistii afiliati noii Ocarmuiri. Un Premiu de Stat clasa intai era de 50.000 de lei; un salariu obisnuit de 5-600. Intelegeti acum de ce-i detesta intelectualii pe "oligarhi".