Adrian SEVERIN 

Indemnurile Presedintelui Basescu referitoare la acordarea rapida si in masa a cetateniei romane moldovenilor, cumulate cu declaratiile sale privind accesul Moldovei in UE printr-o reunificare cu Romania, precum si cu refuzul Bucurestiului de a semna un tratat politic de baza cu Chisinaul, sunt interpretate ca semne ale dorintei romanilor de a da independentei statului moldav un caracter provizoriu. Daca observam ca Moscova doreste o Transnistrie suverana in raport cu Moldova si integrata in sistemul geo-politic al Rusiei, ajungem la concluzia ca asa-zisul iredentism romanesc s-ar gasi pe o pozitie comuna cu acuzatul neo-imperialism rusesc. Evident o astfel de coniventa romano-rusa ar fi potrivnica actualei politici a UE. Aceasta este asadar ideea pusa in circulatie de analistii americani si care, neindoielnic, constituie materia prima a deciziilor politice pe care liderii SUA, partenerul strategic al Romaniei, sunt chemati a le lua. In atari circumstante zvonul potrivit caruia domnul Basescu cauta experti care sa ii faca lobby la Washington capata credibilitate. Ideea ca Republica Moldova ar trebui impartita intre Rusia si Romania, prima obtinand Transnistria iar cea din urma Basarabia, nu a fost sustinuta vreodata de vreun om politic serios de la Bucuresti. Romanii - si odata cu ei intreaga UE - sunt, insa, indreptatiti sa se teama de transnistrializarea Moldovei in sensul ca fie evolutia democratica a Moldovei va ramane pe termen nedeterminat prizoniera a crizei transnistrene, fie o federalizare a Moldovei pe principiul simetriei de competente cu Transnistria va face ca actualul regim de la Tiraspol sa isi extinda influenta pana la Prut, pe frontiera UE. Realismul, deci, iar nu iredentismul pledeaza pentru explorarea unei alternative la formula ideala, dar, se vede, iluzorie a unui stat unitar moldav cu o regiune transistreana autonoma demilitarizata, decriminalizata, democratizata, integrata in ordinea sa constitutionala si urmand orientarea sa pro-euro-atlantica. In actuala dinamica a raportului mondial de forte timpul nu lucreaza in favoarea Moldovei. O intelegere intre Moldova, Rusia si UE, facilitata prin politici inteligente ale vecinilor directi (Romania si Ucraina), este preferabila prezentului blocaj la care s-a ajuns si din cauza incapatanarii actorilor globali si regionali de a depasi criza printr-o confruntare de forte consumata prin intermediul sarmanilor actori locali si, in primul rand, pe seama nefericitilor moldoveni. Confuzia dintre iredentism si realism a fost generata, insa, de teribilismul Presedintelui Basescu. In loc sa vorbeasca de restituirea automata a cetateniei romane celor care au pierdut-o fara voia lor in conditiile ocupatiei sovietice, precum si descendentilor acestora, seful statului roman ameninta ca ii va confisca poporul omologului sau moldav. In loc sa insiste pentru trecerea Moldovei din sfera politicii de vecinatate a UE in cea a politicii de extindere, el propune unirea Romaniei cu Basarabia. Sunt tot atatea motive pentru a-i aminti domnului Basescu ca potrivit Constitutiei nu dansul ci Guvernul si Parlamentul sunt responsabile de politica externa a tarii. Pe cand un mars al intelectualilor in apararea Constitutiei?