Bedros HORASANGIAN 

Arabul criminal este arestat si un jandarm este obligat sa-l duca intr-o alta localitate ca sa fie judecat si condamnat. Jardarmul nu mai este un om tanar. Si apoi, care angajat al statului se bucura cand i se cere sa faca ceva peste obligatiile si obisnuintele lui cotidiene? Dupa un drum relativ usor ajunge la casa unui invatator. Locuieste chiar in incinta scolii, un sat prapadit de arabi dintr-un loc la marginea desertului. Peisajele aride, ca si imensitatea apelor marii dau o anume dimensiune etica naratiunilor lui Camus. Este acolo "soarele negru" al Mediteranei, dar si profunzimea lucrurilor esentiale. Parintii pustiei sunt in preajma, eliberarea de contondentele imediatului trimite la frumusetile fruste ale marilor interogatii. Invatatorul bea un ceai cu jandarmul si asa aflam mai multe despre criminal, un individ oarecare, fara destin, impins de hazard sa ucida un om. Jandarmul se leapada de insarcinarea ce cazuse pe capul lui, din lipsa de personal invatatorul este rugat sa-l conduca la destinatie pe arabul ucigas. Sa-l predea si asta e tot. Se vor ocupa altii de el. Este razboi, nu prea se simte direct acest lucru, dar ceva apasator se strecoara peste tot. Jandarmul pleaca, ceilalti doi raman. Urmeaza o noapte africana, langa desert si muntii golasi, invatatorul l-a dezlegat pe arab, au mancat, au baut iar ceai, s-au culcat. Peste noapte se aud miscari, invatatorul pune mana pe arma, are una veche, o tine la indemana, nu se stie niciodata ce se mai poate intampla prin pustietatile astea, arabul a iesit din saracacioasa incapere, se aude un zgomot slab si apoi arabul se strecoara in casa si se culca. Noaptea trece incet. Dimineata se pregatesc de drum. Invatatorul prepara un mic dejun frugal, ii da si cateva curmale arabului, sa aiba pentru drum. Putina apa. Cam atat. Cam asa. Si apoi pleaca. Soarele incepe sa le tina companie, nu prea au ce sa-si spuna, viata e simpla, arabul a omorat un om, invatatorul trebuie sa-l duca la un post de politie, copiii il asteapta la scoala. Ca in multe texte ale lui Camus femeia este absenta. Ajunsi pe un bot de deal se opresc. In vale se vad doua drumuri. Invatatorul ii spune arabului: "Vezi drumul acela? Daca mergi pe el, in cateva ore esti la oras. Te duci la politie si te predai. Daca urmezi drumul ala, la stanga, dupa doua zile de mers o sa dai peste niste triburi de berberi nomazi. Ei o sa te ascunda. Faci cum vrei, tu alegi!" Cei doi se despart, cuvintele sunt de prisos, economia retorica la Camus imbogateste naratiunea cu multiple semnificatii. Cititorul este obligat sa participe si el, asa, dupa puterile si priceperea lui. Si invatatorul se intoarce si pleaca inapoi spre scoala si viata lui. Fara prea multe complicatii, aparent cel putin, nu reiese de nicaieri ca nu ar fi un Sisif fericit. Dupa un timp priveste in zare, soarele deja s-a incins, a intors capul, oare ce face arabul? Arabul a ales calea inchisorii. Singur. Nici Camus, nici personajul lui nu comenteaza optiunea arabului: la ce bun? A doua zi, la scoala, pe tabla neagra sta scris cu creta si litere stangace: "L-ai predat pe fratele nostru. Vei plati!" Asta este tot. Ce ar mai fi de adaugat ? "Oaspetele". De Albert Camus.