Adrian SEVERIN 

Nici unul din aceste "detalii" nu scapase atentiei celorlalti participanti. Ele trebuie sa fi dominat si spiritul inaltului reprezentant al UE pentru Relatii Externe, Javier Solana, pe cand Cezarul de la Bucuresti, "presedintele-jucator" Basescu, ii scutura marinareste mana. Mimica domnului Solana - aceea a unui Don Juan stilat dand mana cu stafia Comandorului dar incercand disperat sa scape cat mai repede din stransoare in timp ce isi ascunde oroarea sub aparenta unei raceli ostentative - spunea totul. In memoria sa erau inca proaspete, desigur, si rezervele asa-zisei diplomatii romanesti fata de planul Ahtisaari privind statutul provinciei Kosovo facute publice fara vreo consultare prealabila cu UE si reprosurile ambarasante ale ministrului de Externe rus Lavrov adresate UE in legatura cu retorica belicoasa practicata de seful unui stat membru la adresa Moscovei. Indiferent de eventuala justete a respectivelor rezerve ori retorici, comportamentul international al domnului Basescu transforma Romania dintr-o speranta pentru promovarea politicii de vecinatate a UE intr-un os blocat in gatul acesteia. Liderii europeni nu pot fi decat iritati sa constate ca un membru al Uniunii este incapabil sa aiba o comunicare rationala cu Rusia, sa se faca respectat de Moldova si sa imagineze compromisuri rezonabile in depasirea disputelor cu Ucraina, ajungand si in situatia mizerabila de a fi umilit de toti. Cu putin inaintea Consiliului, personalitati de diferite orientari din Parlamentul European au avertizat ca situatia politica interna a Romaniei - caracterizata prin conflictul dintre presedinte si toate celelalte institutii ale statului - nu este propice pentru desfasurarea alegerilor europene. S-a exprimat teama ca, in conditiile date, euroalegerile vor fi inevitabil deviate de la dezbaterea prioritatilor europene si vor fi ostatice ale gherilei intestine transformandu-se intr-un referendum asupra luptei neintelepte a presedintelui cu lumea. Or, amanarea cu pricina inseamna prelungirea statutului de provizorat al europarlamentarilor romani cu consecinta incetinirii procesului de integrare a Romaniei in institutiile europene si de dobandire a unei influente sporite asupra deciziilor europene. Criza constitutionala la nivel national isi transfera astfel urmarile nefaste asupra destinului european al Romaniei. S-a ajuns aici intrucat domnul Traian Basescu a decis ca respectul pentru demagogia sa electorala este mai presus de respectul pentru Constitutie. Presupusele castiguri ale acestei optiuni anti-sistem nu compenseaza nici pe departe costurile neo-cezarismului sau. Lupta cu coruptia - care nu a scos la iveala nimic serios - a mascat preocuparea de a-i inlocui pe imbogatitii tranzitiei (iliciti si liciti, deopotriva) cu agentii cercurilor de interese oculte (interne sau externe) care nu apucasera sa se indestuleze la masa falimentului economiei comuniste. Pentru a schimba mafiile in scena s-au generat dezordine si instabilitate institutionala, politica si civila. Condamnarea comunismului, la randu-i, nu a fost decat o farsa grotesca menita sa ii compromita pe adversari si sa ofere o perdea de fum pentru revenirea la metodele si instrumentele vechiului regim totalitar. Poate fi iertat Traian Basescu pentru blocajul politic in care, indiferent de intentii, a adus Romania cand tocmai el avea raspunderea sa il previna? Categoric nu! De aceea este timpul sa plece!