Ion Bogdan LEFTER 

E cam ca in comediile bufe din epoca filmului mut: toata lumea improasca pe toata lumea cu frisca. Daca frisca va fi fiind ceea ce se utilizeaza in focul acestor lupte crancene... S-ar parea - asadar - ca traversam o perioada de mare instabilitate politica. Or, sondajele din ultima vreme indica - dimpotriva - o remarcabila constanta a optiunilor electoratului. Dupa cum se va vedea in continuare. Nu inainte de a observa ca majoritatea - daca nu cvasi-totalitatea - comentariilor care insotesc sondajele scot in evidenta noutatile. Iata-le pe cele oferite de rezultatele cercetarii realizate de IMAS in perioada 8-14 februarie, date publicitatii in urma cu cateva zile: in interiorul Aliantei PNL-PD, care conduce guvernarea, balanta s-a rasturnat, democratii devansandu-i substantial pe liberali; principalul partid de opozitie, PSD, scade continuu, ajungand acum la 17%; scade si PRM; in schimb, creste mereu sprijinul pentru fantomaticul PNG, care, cu 16%, a ajuns practic din urma PSD, mai avand de recuperat doar un singur punct procentual; iar Gigi Becali, patronul agramat, populist si ortodoxist al clubului de fotbal Steaua si al PNG, a ajuns al doilea in topul simpatiei populare, dupa presedintele Traian Basescu. O multime de suisuri si coborasuri, care par sa confirme ideea de instabilitate. Si totusi, daca privim contururile de ansamblu ale peisajului politic romanesc, asa cum reies ele din recentul sondaj IMAS, vom vedea mult mai putine noutati. Conform optiunilor de vot constatate de sociologi, Alianta PNL-PD ar obtine peste 40 de procente daca populatia s-ar prezenta la urne, mai exact 43, carora le putem adauga alte patru puncte, ale Partidului Liberal Democrat (PLD), desprins din PNL (gruparea Theodor Stolojan). In total: 47%. Formatiunea comunitatii etnice maghiare, UDMR, adauga zestrea sa constanta: 5%. De partea cealalta, PSD, PNG si PRM strang 41 de puncte (17/16/8). Putem eventual contabiliza si procentul Partidului Conservator, ceea ce urca suma opozitiei la 42. Mai apar in sondaj, cu cate 2%, PNTCD si PIN, partide fara sanse de a atinge pe cont propriu pragul de acces in Legislativ. Prin urmare, puterea si opozitia se mentin cam la aceleasi cote inregistrate de-a lungul anului 2006, cu acelasi avans pentru Alianta. Marile noutati nu sunt decat cresteri sau descresteri in interiorul celor doua mari blocuri politice. Concluzia principala ar fi aceea ca, in ciuda conflictului dintre presedinte si premier, respectiv dintre democrati si liberali, Alianta nu-si pierde sprijinul popular. Altfel spus, electoratul refuza criza politica, sustinatorii actualei puteri nu dezerteaza catre opozitie, in zona careia se produc doar deplasari de votanti intre partide. La o analiza mai de detaliu a structurii electoratului s-ar putea identifica si unele evolutii, procentele constante neexcluzand migratiile simultane, dinspre Alianta spre opozitie si invers. Insa liniile generale se mentin. Ceea ce explica de ce, in plina confruntare, in timp ce gloantele le suiera pe la urechi, atat liberalii, cat si democratii declara ca Alianta trebuie sa mearga mai departe...