Patriarhia Romana il omagiaza pe cel de-al treilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, Justinian Marina (1948-1977), la 30 de ani de la trecerea sa in vesnicie, printr-o serie de manifestari comemorative. Patriarhul Justinian a fost una dintre victimele prigoanei comuniste, dupa ce a protestat impotriva Decretului 410 din 19 noiembrie 1959, care prevedea ca puteau fi admise in monahism doar barbati care au implinit 55 de ani si femei de 50 de ani. Patriarhul Teoctist aminteste ca ministrul cel mai de temut din timpul comunismului, Alexandru Draghici, in anul 1958, intr-un raport aflat in arhivele fostei Securitati, afirma ca "dusmanii regimului nu sunt chiaburii, ci Patriarhul Justinian, impreuna cu armata sa neagra de calugari si calugarite". In baza acestei recomandari a Securitatii s-a dat decretul destinat distrugerii "armatei negre", prin care au fost scosi din manastiri aproximativ 5000 de monahi si maicute. Manifestarile de comemorare a Patriarhului Justinian au inceput ieri dimineata, cu o Sfanta Liturghie arhiereasca, tinuta la biserica manastirii Radu-Voda, paraclisul Seminarului Teologic Ortodox "Nifon Mitropolitul" din Bucuresti. La biserica aceleiasi manastiri, unde se afla mormantul fostului patriarh, a avut loc apoi o slujba de pomenire, oficiata de catre Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane. Actiunile comemorative vor continua astazi, la Palatul Patriarhiei, cu vernisajul expozitiei de fotografii si documente "Biserica Ortodoxa Romana in timpul Patriarhului Justinian", la ora 10.30, cu simpozionul intitulat "Un ierarh in vremuri de restriste: Patriarhul Justinian" la ora 11.00 si cu un concert omagial sustinut de corul Seminarului Teologic Ortodox "Nifon Mitropolitul" din Bucuresti, la ora 13.00.n (Luciana POP) Testamentul Patriarhului Justinian Marina "Cu genunchi plecati, multumesc Atotputernicului Dumnezeu ca mi-a daruit intelepciune si putere sa infaptuiesc unirea sufleteasca a tuturor Romanilor... Acestui suflet romanesc si crestinesc, stapanit de infocata iubire de neam si de calda dragoste fata de Biserica stramosilor nostri ii las cea mai scumpa mostenire pentru Neamul meu, adanc convins ca nu exista un alt cheag duhovnicesc, mai trainic, pentru consolidarea si unitatea sufleteasca a Romanismului de pretutindeni, care ne-a ocrotit in tot cursul veacurilor pline de multe primejdii, ne-a tinut stransi la sanul ei si ne-a salvat in zile grele. A slabi aceasta duhovniceasca unitate insemneaza o primejdie mare pentru viitorul Neamului..." (fragment)