Are 81 de ani, dar arata mai tanar cu 20. Atletic, inalt, cu un simt al umorului de invidiat si o memorie redutabila, Paul Dumitrescu amesteca cu dezinvoltura franceza si latina. Membru al PNT din 1945, a fost inchis la Malmaizon, Ministerul de Interne, Jilava, Pitesti si Gherla. A dormit pe ciment, in celule fara geamuri la ferestre, s-a trezit deseori invelit cu o plapuma de zapada si cu soareci plimbandu-i-se pe fata. In functie de locul de detentie in care erau tinuti, cei care nu cooperau erau pusi sa alerge intr-un tarc pana cadeau si erau atacati de caini lupi special dresati, fie erau pusi sa-si manance ciorba dintr-un vas pus pe podea, cu mainile legate la spate ori erau obligati sa-si inghita fecalele... In 1948, Paul Dumitrescu a avut "onoarea" sa "deschida balul Pitestiului" si a fost primul zdrobit in bataie de catre celebrul tortionar Turcanu. Dupa eliberarea din puscarie, comunistii au incercat in mai multe randuri sa-l racoleze, iar cand au vazut ca n-o scot la capat cu el, i-au oferit pasaport ca sa plece din Romania. "Nu sunt iepuras, sa fug", le-a explicat. Ce l-a tinut in viata? Credinta in Dumnezeu si credinta in oameni. L-am rugat pe Paul Dumitrescu sa ne povesteasca si despre Bucurestii interbelici in care a crescut, despre modelele tinerilor si despre moravurile de atunci. O istorie ce merita ascultata ca nu cumva uitand-o, sa riscam sa o repetam.

Margarita Geica