Sorin ROSCA STANESCU 

Acest ciclu electoral, exceptand aderarea la UE si o reala crestere economica, se caracterizeaza printr-o nemaiintalnita succesiune de proiecte politice nerealizate. Care, dintr-un motiv sau altul, au fost facute pulbere. Aceasta caracteristica este valabila in primul rand pentru institutia prezidentiala, dar nici Puterea ori Opozitia nu fac exceptie. Simpla enumerare a acestor rasunatoare esecuri este elocventa. Cat despre cauze, ele trebuie puse pe seama protagonistilor. Dar si a conjuncturilor. Intelegand ca a castigat alegerile din 2004, PSD se pregatea de zor, la sfarsitul acelui an, sa-si constituie un guvern. Batuse palma cu UDMR si PC. Basescu a stricat jocurile acestui partid. Definitiv. Fortand, asa cum recunoaste astazi, litera Constitutiei, a alcatuit o altfel de aritmetica politica. Din care PSD, caruia i se scadea numarul de parlamentari PC - pe atunci PUR - iesea perdant. Cu un mandat mai putin fata de Alianta DA. Astfel, a fost consumat primul proiect esuat. Constient ca noua coalitie instalata la guvernare nu dispunea, nici la Camera, nici la Senat, de o majoritate confortabila, Basescu a lansat, inca din ianuarie 2005, un alt proiect esuat. Cel al anticipatelor. Dupa ce, in vara aceluiasi an, devenise limpede ca orice amanare nu conducea decat la acelasi tip de divizare a electoratului, in ciuda insistentelor lui Basescu, PNL a refuzat sa mai crediteze ideea declansarii unei crize politice care sa conduca la anticipate. A urmat un nou esec prezidential, atunci cand Traian Basescu a intentionat sa forteze transformarea sistemului bicameral intr-unul unicameral. Pur si simplu, pentru ca nu s-a bucurat de sustinerea necesara. Nici macar din partea PD. In succesiunea marilor proiecte politice esuate trebuie plasata si ideea, tot prezidentiala, a construirii unui mare partid popular prin fuziunea dintre PNL si PD. Considerand ca struto-camila politica nu poate rezista intr-un sistem rational, liberalii au refuzat fuziunea. Astfel incat doar PD s-a transformat, peste noapte, din ratiuni de pragmatism vecin cu oportunismul politic, din partidulet socialist in partidulet popular. Si urmatorul proiect esuat a fost elaborat tot la Cotroceni. Confiscarea PNL prin schimbarea conducerii, instrumentul fiind consilierul prezidential Theodor Stolojan. Dupa ingroparea acestei sperante, a urmat alta. Ruperea PNL si crearea unui puternic partid liberal care sa-i lase fara substanta pe sustinatorii lui Tariceanu. Jucaria nu a functionat. PLD este doar o anexa PD care se poate oricand transforma intr-o piatra de moara. Acelasi Basescu a mai incercat sa obtina o demisie a lui Tariceanu, punand in acest scop in miscare intregul aparat de propaganda disponibil, plus acea parte a Justitiei care este aservita si coordonata direct de Monica Macovei. Dar liderul PNL a rezistat. Iesind chiar intarit. Urmatoarea miscare poate fi fatala. Innebunit de lantul de esecuri, Basescu incearca sa umileasca si sa culpabilizeze intreg Parlamentul. Dar prima putere in stat riposteaza, amenintandu-l cu suspendarea si demiterea. Si astfel, laboratorul politic de la Cotroceni mai oua o margea. La disperare. Si anume, un referendum pentru alegerile uninominale. Incercand, astfel, sa blocheze un alt referendum. Cel preconizat pentru demiterea presedintelui. Este simplu de anticipat ca referendumul pentru alegerile uninominale va esua. Pentru ca reprezinta o diversiune. Si, din acest motiv, populatia nu se va prezenta la urne. Dar celalalt proiect al demiterii presedintelui? Si el va esua, intrucat Curtea Constitutionala s-a opus noii Legi a referendumului. Ramane de vazut daca, intre atatea si atatea obiective neatinse, cel al suspendarii sine die a presedintelui va fi atins.