Tesu SOLOMOVICI 

Prietenii erau rari, aliatii - de circumstanta, la fel de rari si nesiguri. Dupa cateva razboaie mari si alte mii de confruntari militare sangeroase, sa nu mire pe nimeni aparitia in pustiurile Negevului a unui gigant reactor atomic subpamantean. Mai supravietuiau oamenii cu cicatricile si ranile nevindecabile ale Holocaustului, nu se putea trai acolo unde nu ar fi existat credinta ca un al doilea Holocaust nu va mai lovi fiinta evreiasca. Israel se dovedea o putere mondiala, dar pe esichierul politicii mondiale "prietenul" Rusia Sovietica disparuse tot atat de repede precum aparuse, vremelnice si nu atotstabilizatoare s-au dovedit prieteniile si aliantele cu Franta si Anglia dupa Razboiul Suezului, chiar si indestructibila alianta cu Statele Unite respira prin sparturi vazute si nevazute. Asa a fost si asa inca mai este starea prieteniilor si aliantelor Israelului, si asa se explica prudenta Ierusalimului vizavi de orice initiativa diplomatica elaborata din varii locuri. Nu putini responsabili si analisti israelieni considera insa ca a venit vremea deschiderii unor ferestre, si prima dintre ele ar fi catre NATO. Dupa cateva decenii in care lumina venea doar de la Washington, Israelul descopera existenta NATO. La Hertzlia, in Israel, acolo unde o data pe an se strang specialistii razboiului si strategii pacii, majoritatea lor a stabilit ca asocierea Israelului la NATO ar fi benefica si pentru statul evreu si pentru Alianta Nord-Atlantica. Desigur, un asemenea proiect nu ar fi realizabil decat dupa dezarmosarea conflictului israeliano-palestinian. La sus-numitul summit strategic de la Hertzlia, Jose Maria Aznar, fostul prim-ministru al Spaniei, a lansat o dubla momeala: "NATO trebuie sa se transforme in organizatia globala a statelor occidentale, iar Israel are un loc central in aceasta organizatie". El a apreciat ca pericolul fundamentalismului islamic reprezinta un veritabil tsunami, care, odata pornit, e imposibil de oprit, de unde si necesitatea includerii Israelului in sistemul de aparare NATO. Israelul e o tara occidentala, parte organica a lumii occidentale, a atentionat spaniolul. Carta NATO prevede ca orice atac asupra unei tari care face parte din NATO reprezinta un atac asupra tuturor tarilor NATO, si din acest punct de vedere daca statul Israel va adera, el se va bucura de umbrela de aparare NATO. O asemenea aderare va sili si Iranul sa cantareasca mai sever declaratiile si intentiile anti-israeliene. Atacarea Israelului va atrage imediat reactia dura a unor state occidentale si a intregului sistem militar NATO. Vorbele politicianului spaniol au placut la Ierusalim, veneau din directia unei tari care nu manifesta de obicei prea multa amicitie pro-israeliana. Vom vedea soldati europeni aparand granitele Israelului? - se intreaba unii responsabili europeni. Ingrijorare desueta - nu de soldati are nevoie Israelul. Forta lui militara de disuasiune, care include sau nu include cele peste 500 de ogive nucleare despre care mass-media internationala face din cand in cand tapaj, dar mai ales fortele active ale Tzahal-ului, ii e sie-si destul si cu peste masura, vizavi de toate armatele vecinilor arabi. Nu de asta e vorba, ci de infatisarea noua a Israelului in lume ca parte integrala sau partiala, in Alianta Nord-Atlantica. Zilele acestea, Comisia specialistilor din Ministerele de Externe, Aparare si Consiliului de Securitate nationala isi va exprima opinia privind alaturarea Israelului la NATO. Zarurile inca nu au fost aruncate.