Alex Mihai STOENESCU 

Pe aceeasi constructie de imagine, nimeni nu-si pune intrebarea daca filozoful traieste ca un om obisnuit, ci doar ca gandeste altfel, abstract si mai ales inutil, nefolositor pentru cetatean. Este principala eroare care impiedica identificarea de catre cetatean a setului de idei si principii pe care s-ar putea construi intr-un final viata sa mai buna. Romania pare dintotdeauna un stat dezorganizat si de aceea atunci cand apare un lider sau un regim autoritar populatia il priveste cu speranta, fara alte judecati de valoare. Natiunea romana se comporta astfel ca o populatie in cautarea unei ordini, a unor repere fixe si stabile de la care sa curga normele sale de viata. In realitatea oricarui efort intelectual de a intelege zbuciumul natiunii romane se afla paginile nestiute ale filozofiei romanesti. Opera filozofilor romani nu este sterila, nu a fost scrisa de dragul artei si nu a avut un caracter general, pentru ca fiecare filozof roman a intors intreaga sa analiza si opera catre romani si catre nefericirea lor istorica. Astazi cautam raspunsuri pentru a intelege ce inseamna a fi national, insa Vasile Parvan a dat o definitie: "Nationalul e ceva biologic-politic: e constiinta de sine, solidara, a unui organism independent, in lupta de existenta cu alte organisme analoage si intrebuintand pentru aparare chiar forma animalica a luptei, care este razboiul. Nationalul nu e tinta suprema a spiritualizarii, ci e materialul brut, care pare a fi innobilat prin gandirea general-umana, astfel incat creatiunile lui sa devina pretutindeni si etern valabile. Esti national in orice reactiune a culturii superioare nu constient, voit, ci inconstient, fatal. Dar intocmai cum nu vrei, ci esti, fara voia ta, in opera de arta, liric ori epic, tot asa esti, fara sa vrei, national, in sufletul tau". Constantin Noica, un alt exemplu, a emis teza moderna a necesitatii concentrarii gandirii romanesti intr-o doctrina nationala: "Nu ne putem lasa ganditi de altii, care nu ne gandesc din <<sinea>> noastra romaneasca; si nu mai putem nici intarzia de-a ne gandi, caci, daca n-o facem, vine gandul altora peste noi". La nivelul superior al politicii, spunea mai departe Noica, romanii trebuie sa porneasca de la un program national coerent care sa-l vizeze pe individ: "Sunt doua planuri in care se poate incerca ceva, pentru o afirmare romaneasca in lume: unul e planul culturii in inteles restrans, planul catorva specialitati; si altul, al culturii in sens larg, ingrijire a sufletului unei comunitati si ridicarea morala a lui". Este mult mai importanta acum educatia cetatenilor, inca de copii, in directia asimilarii firesti si armonice a constiintei nationale, decat investitia intr-o industrie pe care cetateanul fara ideologie si mentalitate formata o va accepta ca pe un dat, ca pe un loc de munca prin care supravietuieste. Or, ceea ce se intampla cu natiunea romana de la Cuza incoace, situatia poporului roman dupa modernizarea fortata din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, este o permanenta "ajustare stilistica ulterioara a unei idei constructive mostenite" (Lucian Blaga). Doctrina nationala pentru Romania de maine este ceea ce asteptam de la filozofi, nu proteste politice si galerie pentru liderii ocazionali.