Adrian SEVERIN 

O atare situatie este dovada nevrozei generale care isi are originea in incapacitatea romanilor de a intelege care le sunt perspectivele si de a-si fauri un proiect pentru viitor. Fenomenul se manifesta paroxistic exact in momentul in care Romania este in pozitia de a scapa de angoasele sale securitare odata cu intrarea in NATO si UE. Marele succes al atingerii tintelor euro-atlantice (cumulat cu o gresita gestiune a asteptarilor) ii lasa pe romani fara proiect. Perioada post-comunista a fost aceea a luptei cu mostenirea vechiului regim in efortul de a face despartirea de el ireversibila. Odata cu intrarea Romaniei in NATO si UE comunismul romanesc a incetat sa mai existe atat ca realitate cat si ca amenintare. Oamenii continua, totusi, sa fie nemultumiti, fara sa inteleaga, insa, cine este noul inamic. In fapt, din lupta democratiei cu comunismul real invingatoare a iesit oligarhia. Micii oligarhi romani nascuti din si in tranzitie, se tem atat de concurenta libera de pe piata interna europeana, pentru care nu sunt pregatiti, cat si de amenintarea democratiei europene transnationale emergente care vrea sa disciplineze piata transnationala deja constituita. Saracitii tranzitiei - numerosi intr-o societate polarizata - asteapta un Salvator autoritar care sa suplineasca efortul productiv al masei printr-o redistributie haiduceasca, decretand ilicita orice avere si act de justitie orice abuz. Intelectualii vechiului regim care au practicat rezistenta prin cultura, tanjesc dupa un alt despotism observand ca statutul lor social era mai bine protejat de sistemul urat al redistributiei autoritare apt a stabili importanta sociala a muncii fara a recurge la criteriile pietei. Cu totii - oligarhi de carton, (lumpen) proletariat si intelectuali frustrati - alcatuiesc monstruoasa coalitie a celor fara speranta care, lipsiti de un proiect social, refuza sa evalueze rational ofertele elitei democrate preferand sa isi lege sperantele de liderii autoritar-populisti care, ca si ei, neaga totul si care, spre deosebire de ei, par a avea puterea sa impuna regula demolarii oricarui sistem coerent pe motiv ca este in bloc rau. Pe o atare linie de gandire, Traian Basescu a fost sustinut doar ca rau capabil sa arate ca toti ceilalti sunt rai. Misiunea odata indeplinita, el va fi retrimis in "frontul ticalosilor" ramanand pentru istorie doar ca element de tranzitie intre extremismul antisistem de ariergarda al PRM (nascut spre a apara fosta nomenclatura comunista refugiata in nationalism) si cel de avangarda al PNG (cripto-fascism reunind pe dezamagitii tuturor categoriilor sociale, indiferent de trecutul lor). Sa fie oare o noua experienta autoritar-populista (fascista) - din pacate, concordanta cu traditiile antropologice autoritar-egalitariste ale societatii romanesti - inevitabila? Este oare UE suficient de puternica spre a o preveni?