Valentin HOSSU-LONGIN 

-Alo, alo... Insula Serpilor? Ma auziti? -Alo, da, asta-i numarul, dar aici e Belai, sat ucrainean, de mii de ani! Dumneavoastra ce limba vorbiti, ca nu prea inteleg totul? -Limba moldovineasca, a lui Voronin, pretinul voua si al lui Stalin. Ce fel de amic v-a fost, nu bag foalele in foc, pardon in Marea Neagra, Ciornai Mori, de-a dat pe gat Ucrainei o stanca nelocuita, doar cu niste jivine, fara apa si pamant, inca de la inceputul lumii. -In primul rand, tinere, ca dupa glas, tinar esti, nu Stalin ne-a oferit aceste 17 hectare sfintite de... bunul Soare, ca el nu credea in Dumnezeu, ci fratii vostri din fostul regat, din vremea tovarasei Ana Pauker, dupa ce va eliberasem, cu trupe sovietice, de pervai clas. La inceput, nici noi nu stiam ce sa facem cu aceasta stearpa, precum o oaie pricajita, pana ce Moscova n-a implantat acolo un far si zicea ca in vagaunile ei va fi un mare adapost pentru submarinele care trebuie sa controleze tot Pontul Euxin, cum ii spuneti voi, pe romaneste. -Alo, alo...s-a intrerupt! -Da, pentru ca telefonistul nu are la indemana "Dictionarul moldovenesc-romanesc", sa stie in ce limba vorbim. -Sigur ca intelege, dar el trebuie sa raporteze despre fiecare nuanta a limbii ce-o vorbim, ca nu cumva sa se strecoare vreun cuvant ce nu-l pricepe, nici in ucraineana, nici in rusa, nici in moldoveneasca. - Stai putin, ca esti om scolit, dupa cum imi dau sama, basarabenii vorbesc un subdialect, un grai, precum oltenii, banatenii, maramuresenii si chiar moldovenii nostri. De unde aceasta suspiciune? -Din istoria voastra contemporana, multilateral dezvoltata, cum si noi am invatat-o, numai ca aici e altceva, cu cernautenii si romanii din regiunea Odesa. - Noi ne-am cam debarasat de ea, chit ca mai exista insi nostalgici dupa "iepoca de aur" a ceausismului triumfator...Alo, alo... s-a intrerupt... alo,satul Belai? -Da, am reluat legatura. Sa stii ca acum nu-i de glumit, chiar daca voi ne-ati reclamat la nu stiu ce forum european, pentru Canalul Bastroe si aceasta magnifica asezare de pe Insula Serpilor, a intrat de ieri-alaltaieri pe hartile Europei, ca sat si viitor oras, o localitate demna si stapana pe destinele ei, in Ucraina. Spune-mi, la voi in tara, nu apar noi localitati, catune devenite sate, sate ajunse comune, comune transformate in orase? -Ba da, dar acolo, lumea era de cand e lume, cativa la inceput s.a.m.d., dar aceasta stanca, amintita in antichitatea greco-romana, n-a fost sa fie locuita niciodata, doar ca refugiu temporar, pentru niste pirati, hoti ai marii. De cand aceasta dragoste subita pentru ea? De nici Stefan cel Mare, stapanul Gurilor Dunarii, n-a locuit-o? -De cand, chiar prospectiunile voastre in Marea Neagra au demonstrat ca, in jurul ei e o punga de ulei, adica un zacamant de petrol si gaze, ce face bine tarii careia ii apartine. Alo, alo, da, da, mentinem legatura... Si pentru ca sunteti interesati de soarta noastra aici, pe aceasta stanca inospitaliera (si marea noastra, pentru vechii greci era inospitaliera!), trebuie sa va spun, credeti sau nu, ca Rada Suprema a Ucrainei, de acord cu Consiliul regional Odessa, a hotarat sa transforme insula - satul Belai - intr-un paradis turistic, cu hoteluri, cafenele, spital, farmacie etc, chiar daca acum cei 150 de locuitori adusi recent beau apa din cisternele venite cu vapoarele de pe continent.