Specialistii in domeniu spun despre comparatie ca e cea mai veche, mai primitiva figura de stil. Bravo, ba! Bineinteles ca asta trebuia sa fie, ca doar nu transaminaza! Pai, omul ala al grotelor, normal ca n-avea cum sa exprime o concretete altfel decat prin asocierea cu chestii ce pareau similare, asemanatoare in mintea lor. De exemplu, "mamutul care m-a fugarit ieri era o namila mai mare ca hruba in care salasluiesc ai batrani ai lu' troglodita de nevasta-mea". In ciuda acestei primordialitati si a primitivismului sau intrinsec, comparatia a ramas vesnic tanara, precum tangoul din cantecul acela pe care il necheza acum vreun sfert de veac Angela Similea sau Mirabela Dauer, ca tot timpul le-am confundat pe muierile astea. Pana si frantuzul Buffon s-a inselat intrucatva cand zicea ca "Stilul e omul insusi". Stil, stil, dar de comparatie trebuie sa fi fost vorba, caci prin asta il adulmeci si il definesti pe cel desprins cu japca de maimuta. Asta, v-ati prins, pentru ca fiecare se raporteaza la mediul si educatia din dotare. Pentru a fi mai expliciti, un taran nu va compara niciodata seceratoarea din batatura cu reactorul de la Cernobal ori cazmaua unui gropar cu mouse-ul lui Bill Gates. De aceea, nu ne-a surprins deloc sa aflam despre consideratiile de dupa turul cu FC Sevilla ale lui Gigi Becali asupra jucatorilor sai, prestatie in urma careia acesta si-a adus siesi reprosul de a nu fi fost suficient de aproape de jucatori, fiindca - el a spus-o - "ochiul stapanului ingrasa vita". Se putea imagina descriere mai plastica decat asta? Nu prea, dar asa a fost sa fie, iar mai mult decat atat, ca sa nu creada cumva lumea ca s-a inselat, acelasi dresor de bisisici a nuantat suplimentar: "Doar stapanul isi poate scoate animalul din noroi". Asta e! Poti sa-l scoti pe om, fie el si Gigi, din mediul lui? Poti, cum dracu' sa nu, dar nu vezi ce iese? Cat despre comparatie, in cazul lui Becali al III-lea, chiar nu avem cu cine sa o facem. Desi, daca ne-am stradui...

Constantin DINU