Bedros HORASANGIAN 

Chiar daca riscam sa fim catalogati si acuzati, ca in vremurile bune ale stalinismului viguros militant, de "impaciuitorism", consideram, nu pentru prima oara, ca o stingere a parjolului iscat intre Presedintie, primul-ministru si Parlament poate fi posibil. Acceptarea lui Adrian Cioroianu, un liberal moderat si cu, deja, experienta functionareasca europeana, ar putea cataliza/neutraliza acizii care macina nu doar relatiile dintre factorii de decizie ai statului roman. Faptul ca liberalii au optat pana la urma pentru Adrian Cioroianu dovedeste pragmatism si eficienta. Caci, dincolo de aparente si simpatiile noastre strict personale, plaja de selectare a unui nou ministru de Externe nu era chiar foarte intinsa. Renuntarea la posibila numire a D-lui Teodor Melescanu a fost inteleapta, ca si a unuia dintre tinerele, mult prea tinerele, si inexperimentatele vlastare produse de sistemul de autoregenerare al MAE. Experienta vietii publice si politice a lui Adrian Cioroianu se poate dovedi utila in campul minat al politicii interne, stiind bine complicatiile generate dintre animozitatile ce uzeaza inutil factorii care coordoneaza (si) politica externa a Romaniei. Care politica externa este mai importanta, mult mai importanta decat cea interna, coplesita de interminabile conflicte ce paraziteaza viata politica interna. Numirea unui ministru moderat si responsabil, care ar incerca sa armonizeze partile si sa estompeze pornirile belicoase ale uneia sau alteia din parti ar fi un castig imediat. Agenda internationala romaneasca este prea importanta ca sa ne lasam furati de propriile noastre izbucniri umorale. O buna relatie a viitorului ministru cu presedintele, primul-ministru, dar si Parlamentul, dar si cu presa - aspect deloc de neglijat, in razboaiele cu presa nu castiga niciodata nimeni, se stie de cand este lumea si "Washington Post" care l-a dat in gat pe Nixon, oricat a fost el avertizat...- ar linisti putin apele pentru a vedea clar si limpede ce avem de facut. Acasa si in lume. Un ministru care sa nu fie un simplu Yes-man, avand consilieri de expertiza si nu slugoi/sicofanti care sa duca cu gratie umila mapele cu dosare, ar relationa altfel cu partenerii nostri externi. Inexperienta lui Adrian Cioroianu in detaliile de functionare ale ministerului ar putea fi un avantaj. Dar studiul atent al unor dosare si o mana de specialisti pe spatii si directii, cum deja MAE poseda, ar usura, simplifica si eficientiza luarea unor decizii corecte si eficiente. In acelasi timp, raportandu-ne la actuala configuratie de pe esichierul politic, am putea spera ca un ministru moderat, si perceput ca atare de toate partile, dar si cu personalitate, fara a fi in mod expres omul de casa al unuia sau altuia ar putea, cu atat mai de dorit, sa modereze intre simpatii si interese. Ale Romaniei, in primul rand, chiar daca vorbele mari par astazi rasuflate prin excesul de retorica utilizat. Numirea lui Adrian Cioroianu ca ministru de Externe al Romaniei ar relansa intreaga politica romaneasca. Interna si externa, deopotriva.