Ioan GROSAN 

"Scuzati-ma ca va intrerup, dar..." sau, in cazurile cand invitatii se cunosc, "Scuza-ma, Cutare, ca te-ntrerup, dar nu vreau sa-mi uit ideea..." Acesta e refrenul ce se poate auzi in majoritatea talk-show-urilor, la toate nivelurile. Asta cand nu se navaleste direct asupra preopinentului, fara scuze. Aproape nimeni nu mai asculta opinia celuilalt pana la capat, aproape nimeni nu are rabdare sa urmareasca o argumentatie in desfasurarea ei coerenta; nu un demon al polemicii se manifesta aici, ci lipsa de respect pentru interlocutor, senzatia autista ca numai tu ai dreptate. Aproape toate dialogurile, dezbaterile noastre, indiferent de subiect (suspendarea presedintelui, chestiunea manualelor, pierderea drepturilor TVR la fotbal s.a.m.d.) seamana mai degraba a rafuieli ori paruieli ca la usa cortului, de parca ne-am afla la ingrozitoarea emisiune "Tradati in dragoste". Un bun prieten care a trait ani buni in strainatate, exasperat de aceasta absenta a civilitatii elementare a dialogului, imi spunea, mai in gluma, mai in serios, ca daca-i spui unui englez ca maica-sa (sau sora-sa sau nevasta-sa sau prietena sa) e asa si pe dincolo, el ramane calm si zice: "Interesant! Dar aveti dovezi pentru cele afirmate?" si asteapta, tot calm, sa i le prezinti. Da' ia spune-i unui locuitor carpato-danubiano-pontic ca nevasta-sa e cam rea de musca: pai nu-ti da imediat in cap cu primul obiect care-i cade in mana? Desi poate tu ai dreptate... De vina sa fie temperamentul nostru latin? Descatusarea verbala care a venit dupa cincizeci de ani de tacere impusa? Mostenirea fanariota a nesfarsitelor galceve, terminate brusc prin "intreruperea", cu hangerul de la Poarta, a domniilor? Probabil din toate cate ceva. Cert este insa ca printr-un asemenea comportament, cand polemicile cordiale - ca sa folosesc sintagma dlui Paler - sunt inlocuite cu invective si enervari intempestive, nu facem decat sa demonstram ca n-am intrat in Europa decat cu buletinul.