Octavian HOANDRA 

O sa vi se para o judecata prea aspra, dar daca admitem ca Diavolul poate lua infinite infatisari, dar si faptul ca Scaraotchi este prezent mai ales in detalii, atunci nu este loc de indoieli. De cum ai pus piciorul in Rosia Montana intelegi ca Diavolul-sef nu poate fi altul decat Gabriel Resources. Banii pe care unii sateni i-au luat vanzandu-si proprietatile (adusi special de la banci in saci transparenti, din plastic in hartii mici, de zece mii si dati ziua, la amiaza cu tam-tam mare! Al Naibii detaliu, nu?), au aruncat in aer linistea din sufletele tuturor, impartindu-i in trei tabere: cei care au vandut, cei care mai asteapta ca pretul oferit de canadieni sa creasca, si cei cativa care nu vor sa-si lase mortii din cimitir acoperiti de valurile de steril. Restul componentelor acestui sumbru peisaj, care n-are nimic in comun cu satul traditional romanesc sunt doar alte "amanunte". Tot ale Diavolului. Saracia si mizeria, decadenta, delasarea troneaza peste tot. Un amestec sinistru de paragina si incropeala stropita din belsug cu traditionala tuica face peisajul sa fie, chiar in cel mai scanteietor soare, de un gri cu tuse groase de negru. Un imaginar colectiv mistic al locuitorilor este tot ce mai lipsea ca aceasta imagine tremurata sa fie un tablou complet. Personaje tragice cauta, in linistea de mormant a satului explicatii ireale pentru actiunea sau inactiunea lor. Un curcubeu aparut din senin deasupra unui grup de oameni care nu vor sa-si vanda casele canadienilor, este tradus ca un semn de incurajare al lui Dumnezeu. Chipul Diavolului descoperit cu lupa in fotografia reprezentand un satean ce-si "petrecea" in sicriu ultima lui zi in mijlocul familiei, (familie blestemata cu apa in care a fost spalat un mort) condamnata de neamurile hatre la pieire tot din cauza unei bucati de pamant. Un preot batran, venit sa slujeasca la cimitirul satului caruia i se face rau in mijlocul slujbei, din cauza blestemului aurului. Istorii macabre despre cei care au luat bani de la Gabriel Resources: toti cei care si-au cumparat masini au avut accidente groaznice, altii au murit "in straini", acolo unde s-au mutat, altii s-au imbolnavit de boli incurabile, misterioase. Alti patru-cinci s-au spanzurat "cu banii in buzunar", tot din cauza unui ipotetic blestem. In realitate, cu sumele oferite nimeni nu s-a capatuit. Au schimbat o saracie muta si sluta, mai tihnita, in orice caz, cu una mai plina de griji amare. Accidentele au fost doar banale tamponari, bolile aceleasi ca in toata lumea, iar spanzuratii ajunsi la capat din cauza certurilor din familie si a alcoolismului. Ce frumoase par "Satele tale" ale lui Pavese, ce minunat este Aracataca lui Marquez, ce duios-melancolic pare Humulestiul lui Creanga... E greu sa afli dintr-o simpla privire care este faptul ce a dus la degradarea, sub toate aspectele, a satului romanesc. Iar Gabriel Resources nu poate fi scos drept singurul vinovat. Nici cei patruzeci de ani de comunism care au ruinat sufletul taranului. Poate ca e chiar Diavolul care a plecat din Santo Stefano Belbo, de pe dealurile lui si s-a aciuat la tara, in Romania...