Zoe PETRE 

Nu mi-am schimbat nici cu o iota punctul de vedere, drept care salut propunerea echilibrata a primului-ministru de a amana macar votul motiunii in Parlament, daca de renuntare nu mai poate fi vorba. Chiar daca armistitiul a fost respins de falosul domn Geoana, el dovedeste ca PNL - in ciuda isteriei acuzatoare cu care este atacat de parteneri si de presa - nu va sustine motiunea PSD, ceea ce ar trebui sa transeze definitiv problema. Asta nu inseamna insa ca as fi de acord cu Apologia acestui nou Socrate, cum suntem indemnati a-l vedea pe dl Basescu. O buna parte din erorile politice si de comportament ale acestuia se datoreaza aplauzelor neconditionate pe care le obtine de cate ori mai face cate o boacana. Nu stiu daca dl Basescu este, cum spera PSD-ul, deschis la lectii de pedagogie politica din partea Parlamentului; temerea mea e ca, dimpotriva, mult prea sensibil la dispretul poporan fata de aceasta institutie fundamentala a pluralismului politic si a democratiei, D-sa jubileaza de cate ori ii poate da cu tifla in aplauzele reunite ale intelectualilor subtiri si ale publicului reavan. Nici partidele politice nu-i plac dlui Basescu: cand nu le poate supune, vrea sa le distruga. Si aici se intalneste fericit nu doar cu parerea cetatenilor-baza, care au invatat de mult, inca din elementara, ca partidele (burgheze) umbla doar dupa ciolan, ci si cu superioara desconsiderare pe care lumea intelectuala de varf a manifestat-o mereu in raport cu partidele politice, chiar si atunci cand le sustinea cauza. De aici o pasionala afectivitate (vag masochista) care infuzeaza in randul maselor populare acelasi impatimit manicheism miop: dai in Basescu, dai in tata, huo!. Nu cred, asadar, ca dl Basescu va invata ceva util si lui, si noua, din stupida aventura pesedista. Dar sunt convinsa ca ar invata cate ceva daca mass-media si societatea civila nu ar aluneca atat de iute pe panta elogiului fara discernamant. Doar am vazut: dl Basescu nu avea nici o agenda de condamnare a comunismului, dar, cand a constatat ca si-o asuma liberalii, si ca o parte interesanta a electoratului e sensibila la problema, si-a asumat tema imediat; nici deconspirarea fostei politii politice nu era pe agenda prezidentiala, dar, mai interesat de prezentul serviciilor secrete decat de trecutul lor, a intervenit sonor si, spre satisfactia publicului, a fost deconspirata dna Musca. Asta nu inseamna ca dl Basescu ar fi primul, unicul, cel mai.. etc. Inseamna insa ca dl Basescu e un oportunist vigilent la semnalele elitelor intelectuale. Foarte bine. Ar fi momentul ca acestea sa-i transmita si ca nu le place sa aiba un presedinte care-si spurca colegii si se sprituieste cu Becali, il felicita in avans pe presedintele CSM, santajeaza si submineaza guverne, coalitii si partide. Daca, asemeni eroilor impuberi ai lui Caragiale, d-sa va continua sa fie pupat dulce de Mamita Media si de Tanti Societatea Civila de cate ori toarna dulceata in galosii dlui Tariceanu, il vom vedea curand raspopind pe cine vrea el, si, prea tarziu, n-o sa ne mai placa.