Dan CIACHIR 

Am avut prilejul sa-l vad si sa-l ascult din nou pe Dan Puric. Era la putin timp dupa ce aparuse intr-un program mai amplu, tot la TVR, dedicat unei binecunoscute ofensive neoiconoclaste. Emisiunea aceea i-a adus lui Dan Puric simpatia masei de credinciosi si a clerului ortodox din tara noastra si a relevat un apologet pravoslavnic cum Romania n-a mai avut de mult; un teolog "nespecialist" din speta lui Alexei Homiakov, Nae Ionescu si Mircea Vulcanescu. Pentru ca Dan Puric apartine unei tipologii diferite radical de aceea a intelectualului roman. Dan Puric gandeste cu propriul sau cap, inclusiv atunci cand vine vorba de Biserica Ortodoxa. Celalalt intelectual continua sa ia cunostinta despre Ortodoxie prin filiera occidentala, catolica sau protestanta. Dan Puric marturiseste Biserica in care a fost botezat, si o face cu simplitate si incredere, intrucat credinta se asuma. Celalalt vrea sa "discute", pentru ca se teme sa nu fie tratat de "obscurantist" si aretrat. De aceea are mereu o propunere in buzunar, care nu-i altceva decat un calc, un sablon strain, de cle mai multe ori expirat: sa facem un Vatican II la noi acasa, sa umblam cu pantahuza protestanta din poarta-n poarta, sa auzim la predica trimiteri la Heidegger sau la Adorno... Or, ca si iubirea, credinta se traieste - asa cum se vede la Dan Puric; se marturiseste. Pentru ca invatatura ei este revelata de Dumnezeu si formulata sub cea mai inalta egida spirituala - a Duhului Sfant - de catre Sfintii Parinti in Soboarele Ecumenice. Nu prea ai ce sa discuti asupra dogmei, a "adevarului revelat". Tot ce poti face este sa te lupti pentru ca el sa fie pastrat intact cand apare tentativa de corupere sau de ispitire. N-ai ce discuta cu ereticii si cu atat mai putin despre mistificari grosolane gen "Codul lui Da Vinci" ori "Evanghelia lui Iuda". Aici nu incape opozitia vechi/nou in felul disputei dintre clasici si romantici. Insa intelectualul "pune botul" prin natura formatiei sale si prin teama de a nu fi considerat obscurantist sau demodat. Pe vremuri, multi se temeau sa intre in biserica pentru nu a fi dati afara din partid. Nu era "politic" sa fii perceput credincios. Astazi nu este "european" sa bati matanii si sa te inchini la icoane. Si atunci, cu exceptiile de rigoare, intelectualul roman recurge la jumatatile de masura: toarna sifon in vinul marturisirii si obtine un sprit penibil si mizerabil. Face hermeneutica si istorie a religiilor, denunta lungimea slujbelor ortodoxe si a parastaselor, concede babei Rada frecventarea bisericii si asumarea Tainelor, ba ii mai si sminteste pe unii clerici cu inclinatia lui pentru "dezbateri"... Iar teologie nu stie. Fiindca teologia nu se deprinde in biblioteca, tot asa cum excursiile nu se fac pe harta. Intelectualul nostru nu are priza la popor pentru ca nu-i cunoaste credinta. N-o are de 150 de ani si de aceea n-a avut niciodata dialog cu masele. Din acelasi motiv n-a putut sa existe la noi un sindicat "Solidaritatea". Intre popor si belferi nu avem decat dialogul surzilor. Dan Puric marturiseste. O face firesc si integral. Si s-ar putea sa faca si scoala, atragand prin autenticitatea lui si prin inteligenta sa luminata de Duh. Este un apologet stralucit. Unul de care comunitatea de credinta si iubire a Bisericii noastre avea realmente nevoie.