Ioan GroSan 

Pacat, mare pacat! Din cauza unei viroze galopante care m-a tintuit taman acum la pat, n-am putut sa merg la licitatia organizata de casa Alis cu tablourile unor anonimi apartinand lui Adrian Nastase. Si cat mi-as fi dorit! Nu neaparat sa licitez si eu, ca, fiind jurnalist, adica apartinand celei de-a patra puteri in stat si deci automat nefacand parte din primele trei, nu am mijloacele necesare unor asemenea achizitii si, chiar de le-as fi avut, n-as fi stiut unde sa-nghesui anonimii, pe peretii sumarului meu apartament, intre tablourile lui Ion Dumitriu, Sorin Ilfoveanu si desenele Ecaterinei Vrana. Dar as fi voit sa asist la spectacol, caci e totdeauna emotionant sa vezi cum se despart oamenii, oarecum silit, de obiecte sau animale care le-au fost dragi, le-au inseninat viata. (Probabil ca, din cauza asta, nici dl Nastase n-a vrut, din cate am inteles, sa participe la licitatie. Ar fi fost, cred, prea dureros pentru el). Dar, avand in vedere starea deplorabila a geamurilor mele si gerurile ce, in fine, se apropie, de niste bani ca sa cumpar termopane tip "Zambaccian" tot as fi facut rost, daca dl ex-prim-ministru ar fi avut ideea sa largeasca aceasta nobila si elocventa actiune de auto-deposedare si sa scoata spre vanzare si alte - cum sa le numesc? - artefacturi din incriminata casa, fiindca - cel putin in cazul termopanelor - banuiesc ca Domnia-Sa ar fi facut-o la preturi care ar fi sfidat cu nonsalanta preturile firmelor de profil ce ne jecmanesc fara rusine. Si nici cu bideul - stravechi, de pe vremea cand dl Nastase termina, pa bune, sef de promotie la Drept - nu stau prea bine... Poate ca mai incolo, prin primavara, cand ancheta in cazul Nastase se va finaliza intr-un fel sau altul (pe care, evident, eu il doresc pozitiv), sa am, la o noua licitatie, mai mult noroc.