Dan CIACHIR 

Cu exceptia lui Macedonski, pana la Eliade si Cioran putini scriitori si artisti romani (intre ei, Liviu Rebreanu) si-au pus problema universalizarii culturii romane, desi istorici ca N. Iorga, V. Parvan, ulterior Gheorghe I. Bratianu, au avut parte de notorietate stiintifica europeana. Mircea Eliade si Emil Cioran sunt cei dintai autori romani care deplang patetic, sistematic si obsesiv statutul provincial sau "minor" al culturii romane moderne, constituita dupa criterii apusene. Dupa ce in tinerete si-au manifestat nationalismul frenetic, spre sfarsitul secolului trecut, stabiliti in strainatate, Eliade si Cioran au facut cariera universala, asa cum facuse si sculptorul Constantin Brancusi. O consacrare internationala inca si mai evidenta a cunoscut Eugen Ionescu, din aceeasi generatie, care, fara sa fie om de stanga, nu impartasise ideile de dreapta ale celor doi. Dintre congenerii lor ramasi in tara dupa instaurarea comunismului, Constantin Noica a facut si el apologia "culturii de performanta", deplangand in repetate eremiade, parte dintre ele inregistrate in "Jurnalul de la Paltinis", stralucitul volum al lui Gabriel Liiceanu, starea de enclava a spiritualitatii romanesti. Noica se temea de perspectiva in care cultura romana ar ramane suficienta siesi, incapabila sa corespunda "standardelor" europene si sa devina "competitiva" la acest nivel. Se poate spune ca si noi impartasim astazi preocupari identice cu ingrijorarile lui Noica, cu deosebirea ca obiectul lor nu mai este filosofia, eseul, dramaturgia sau proza, ci vinurile nationale, telemeaua, tuica de Valeni si ciorba de burta. Exista de altfel, in Occident, notiunea de "cultura culinara". Cultura "de performanta", pe care ne-o propovaduia Noica aproape cu lacrimi in ochi in urma cu cateva decenii pare sa fi disparut din relieful european, ca si inclinatiile metafizice si religioase. Astazi, cand postul francez de televiziune Mezzo, avand ca "nisa" muzica, difuzeaza de trei ori mai mult jazz decat lucrari simfonice, putem socoti pe deplin lichidat complexul ca nu am dat omenirii un Mozart sau un Mahler, deindata ce il avem pe Johnny Raducanu. Cine ar putea pretinde ca Zavaidoc este inferior solistilor hip-hop sau ca Romica Puceanu se gaseste sub nivelul Shakirei?... Locul unor Faulkenr, Soljenitin, Camus este ocupat acum de parintele romanului "Alchimistul", Coelho, care nu se ridica mai sus de prozatorii populari de altadata, Maurice Decobra si Pitigrilli, tradusi in numeroase limbi, asa-ncat nici la acest capitol nu isi mai au rost complexele. In prezent, pretutindeni in lume, "cultura" este echivalata cu divertismentul, iar daca aplicam aceasta masuratoare, constatam ca am fost cat se poate de concludenti: nenumarate cabarete, santane, spectacole de revista, corpul de balet de la "Carabus", pe a carui scena evoluau in interbelic Josephine Baker si atatea alte staruri locale si internationale... Nu am avut un Luvru sau un Prado, dar am avut Capsa, Corso, Enescu (restaurantul, nu compozitorul), Athenee Palace, Aro Brasov, barul de noapte sau, ma rog, "clubul" Fu Chang, Jokey Club, Aero Club, Automobil Club... Astazi, cand prin "cultura" subintelegem mai degraba divertismentul, gastronomia si turismul decat Proust sau Respighi, putem rasufla usurati; pana la instalarea regimului comunist, Romania moderna a fost o tara sincrona cu Europa. Nu ne ramane decat sa continuam si sa actualizam aceasta traditie "culturala". Constantin Noica poate dormi linistit.