Ileana CORNEA 

Cea de-a opta. Si toate atat de inspirate incat au aruncat Irakul nu in pragul razboiului civil, asa cum se exprima, in mod prea diplomatic, majoritatea analistilor, ci de-a dreptul in razboi civil. Cei interesati au asteptat ora discursului, in speranta ca seful Casei Albe va comunica si ceva nou si mai putin previzibil decat intentia sa de a majora contingentul american detasat in Irak. Intr-adevar, a comunicat. A comunicat ceea ce stia toata lumea, si anume ca regimul condus de Saddam Hussein nu detinea arme de distrugere in masa. E drept, nu a mai insistat asupra faptului ca tocmai presupusa existenta a acestui arsenal a constituit pretextul atacarii Irakului in aprilie 2003. Dupa ce a considerat ca si-a convins conationalii in problema motivelor care au stat la baza atacarii Irakului, Bush a anuntat ca va suplimenta trupele detasate in aceasta tara cu 21.500 de militari. Nu numai atat, dupa ce peste 3000 de tineri si-au pierdut viata pe frontul irakian, presedintele Bush a decis si suplimentarea fondurilor destinate reconstructiei tarii, pe care politica sa defectuoasa a impins-o in haos, cu 6,8 miliarde de dolari. Contribuabilul american sa traiasca. Si sa plateasca. In mod surprinzator, Londra, aliat fidel al Washingtonului, de la declansarea razboiului, si pana in prezent, a avut curajul sa ridice vocea si sa se opuna ideii de suplimentare a trupelor detasate in Irak. Mai mult, si-a anuntat intentia de a-si retrage, treptat, contingentul dislocat in aceasta tara. Discursul lui Bush nu i-a adus presedintelui american decat critici din partea democratilor (ceea ce era previzibil) si i-a diminuat popularitatea in randul propriei sale tabere. Se pare ca 10 republicani isi vor retrage sprijinul fata de seful Casei Albe, dupa strategia neinspirata pe care a prezentat-o acesta cu atata entuziasm. Oricum, situatia lui Bush era suficient de dificila, dupa ce, in urma scrutinului legislativ partial din 7 noiembrie, s-a vazut in situatia de a guverna cu un Congres majoritar democrat. Cat despre Iranul suspectat ca ar fi incercat sa construiasca o bomba atomica, actualul lider al Teheranului a declarat transant ca nu-si va abandona programul nuclear si ca intentioneaza sa utilizeze uraniul imbogatit exclusiv in scopuri pasnice. Astfel, Bush trebuie sa se consoleze cu sfidarea Teheranului, dupa ce a insistat intr-un mod apropiat agresivitatii, fata de Consiliul de Securitate al ONU, pentru a sanctiona Iranul la modul cel mai dur. Iranul a explicat, cu argumente tehnice, ca uraniul imbogatit in proportie de cinci procente nu poate fi, in nici un caz, utilizat pentru producerea bombei atomice, care impune o puritate de aproximativ 90 la suta. Conform unei expresii uzate intr-o epoca de care nu dorim sa ne mai amintim, pentru a demonstra ca "are activitate", Bush s-a lansat intr-o "rotire a cadrelor" in randul diplomatilor. El l-a nominalizat pe Willian Wood pentru postul de ambasador in Afganistan, l-a desemnat pe Zalmay Khalilzad, actualul ambasador in Irak, pentru postul de ambasador la Natiunile Unite, in locul lui John Bolton, care a demisionat dupa ce democratii au avertizat ca vor bloca renumirea acestuia in functie. Ryan Crocker, ambasadorul american in Pakistan, il va inlocui pe Khalilzad in Irak. Toate nominalizarile trebuie confirmate insa de Senat. In acest timp, in Golful Persic se deplaseaza a Armada impresionanta "pentru exercitii militare" care vizeaza si "averizarea Iranului". Liderul iranian Mahmud Ahmadinejad s-a declarat insa, cu tupeu, "pregatit pentru orice".