Cristian UNTEANU 

Practic nu au trecut decat doua saptamani de la aderare si am reusit cateva performante absolut notabile. Primul eveniment este participarea decisiva a parlamentarilor nostri la infiintarea grupului de extrema-dreapta din Parlamentul European. Decisiva in sensul ca parlamentarii PRM constituie nu mai putin de un sfert din totalul de 20 de membri ai noii grupari politice. Dreptul lor legal si moral sa se asocieze cu cine doresc, dar este de notat ca asta ne-a adus direct in prima pagina a marilor ziare europene, cu aprecieri extrem de dure si care ameninta sa se coaguleze intr-o campanie de presa care ne va aduce cu certitudine prejudicii politice si de imagine. Oricum am vrea sa explicam lucrurile, este limpede ca aceasta a fost, de facto, prima noastra mare contributie la viata politica a Uniunii Europene. Cu semnificatiile de rigoare. Al doilea eveniment a fost generat de comportamentul incalificabil, de primitivism politic, al grupului nostru de parlamentari europeni care s-au certat ca la usa cortului, cum erau ei obisnuiti in Parlamentul Romaniei, pentru a sti cine urma sa tina cuvantul de prezentare in sesiunea plenara a Parlamentului European cu ocazia momentului solemn care marca aderarea tarii noastre. Bulgarii, eleganti si eficienti, s-au reunit si au desemnat imediat un vorbitor. Ai nostri, bine educati si antrenati de acasa, s-au porcait intens si au ajuns la concluzia ca nu se poate. Drept care, fapt fara precedent, prezidiul Parlamentului European a decis anularea discursurilor celor doua delegatii! Un semnal foarte grav: daca 35 de euro-parlamentari romani nu pot sa se decida pentru un vot pur simbolic, cum oare vor juca, in bloc, pentru ceea ce s-ar chema apararea intereselor nationale? Vazand cum merg lucrurile, am mari indoieli ca termenul acesta exista in mintea lor... Al treilea eveniment este, incepand de miercuri seara, stirea despre evolutiile dramatice din "cazul biletelului", descris de agentiile de presa drept "criza majora politica" in Romania. Dar crize politice majore au si altii. Problema este ca, lucru foarte putin prezentat pana acum, aceasta criza s-a suprapus pe momentul in care partidele noastre politice se reunisera pentru a ajunge la concluzia ca strategie nationala de post-aderare n-avem. Pai chiar se duce dracului giudetul, monser, ca asta dovedeste ca intreaga noastra clasa politica, partidele de la guvernare si din opozitie, Presedintele, au batut campii cu perseverenta, ba chiar au mintit constant atat opinia publica cat si partenerii din Bruxelles atunci cand au spus ca Romania este pregatita pentru aderare! Cum? Doar taind turta dulce Presedinte-Premier la Bruxelles si lacrimand de emotie cum ca ne-au luat in curtea lor? Unde sunt planurile pentru folosirea eficienta a fondurilor structurale si descrierea prioritatilor nationale nu trebuiau deja sa existe pentru ca acum sa inceapa sa curga banii europeni? De ce aceasta discutie vitala pentru Romania se face in graba, aproape pe sest, la marea plesneala si in speranta ca o iesi ceva? Cum sa mai iasa ceva in actuala criza politica ce va destabiliza tot acest proces pentru luni de zile? Credeti ca mai asteapta cineva noi proiecte pentru a genera o strategie post-aderare valabila sau singura miza este masacrul politic previzibil? A doua varianta este singura plauzibila. Problema este ca, pe langa noi, in tot acest timp, dar inspre altii, vor curge fonduri europene, investitii si sanse de afirmare. Noi ramanem doar cu un circ ieftin si pagubos.