Alex Mihai STOENESCU 

Senzatia ca repetam aceleasi erori, ca o serie de intamplari politico-economice sunt copiate inconstient si ca, in plan social, situatia natiunii romane ramane pe fond neschimbata, in ciuda trecerii unui secol si jumatate de la formare, m-a facut sa caut un raspuns in adancurile sistemului. In primul rand, am constatat ca, de la 1859 si pana astazi, intre stat si societate a existat un decalaj prin care statul s-a constituit intr-un anumit model, iar societatea a fost obligata sa-l urmeze. De atunci si pana astazi guvernele Romaniei au cautat sa se conformeze unor modele straine, fie modelul occidental al Societatii Natiunilor, fie modelul fascist al lui Mussolini, fie modelul sovietic, in timpul regimului comunist, fie, astazi, modelul Uniunii Europene. De fiecare data, statul a dat Constitutii inaplicabile, a emis legi de compatibilizare si i-a obligat pe cetateni sa le urmeze. Romanii le-au ocolit si s-au invatat sa le calce, cu buna stiinta a guvernelor, constiente de inaplicabilitatea sistemului sau legislativ. De aici, coruptie, justitie aproximativa, scandaluri nesfarsite, dezvoltare economica in salturi si cu permanenta dependenta de capitalul strain, concentrarea puterii in zona unei oligarhii politice. Principala victima a fost intotdeauna Parlamentul, fie prin diluarea valorica a componentei sale, fie prin degradarea sistematica a credibilitatii sale, fie prin lovitura de stat. Acum nu mai avem voie sa repetam aceste erori. Pentru a trage un semnal de alarma, voi reproduce opinia din 1942 a lui Archibald Gibson, corespondentul ziarului The Times, si sef al serviciului de informatii britanice in Romania: "Aceasta situatie in care se gaseste Romania astazi deriva dintr-o succesiune de evenimente care isi au originea in decaderea sistemului parlamentar. Obositi de convulsiile politice si confuzionati de succesul regimurilor totalitare in Germania si Italia, romanii au renuntat de buna voie la libertatile lor, acordand puteri nelimitate regelui Carol al II-lea prin plebiscitul din februarie 1938. In ora fatala care a lovit Romania in 1940, regele si-a aplecat capul in fata presiunii rusesti, in timp ce un regim parlamentar, responsabil in fata electoratului, n-ar fi facut probabil acelasi lucru. Cedarea Basarabiei si Bucovinei a fost primul dintr-o serie de dezastre care a rupt coloana vertebrala a Romaniei si a tarat-o in alianta cu Germania, o tara cu care ea nu avea nimic in comun. Politicienii si presa de partid sunt primii de blamat pentru compromiterea sistemului parlamentar si pentru tararea populatiei romanesti spre totalitarism. In Camera Deputatilor si chiar in Senat reprezentantii natiunii n-au facut altceva decat sa se injurieze unul pe altul, iar uneori au ajuns la bataie. Principala preocupare a presei a fost sa proclame cu glas tare banuiala de coruptie a ministrilor, senatorilor si deputatilor. Parlamentul si presa au reusit sa creeze o falsa imagine a administratiilor succesive prin exagerarea defectelor unor persoane care, desi departe de a fi ireprosabile, reusisera totusi sa faca ceva pentru tara".