Octavian HOANDRA 

Cu doar cateva zile in urma, acelasi om reprezenta insasi puterea absoluta si era aplaudat pe strazi si pe stadioane. Avea sa moara in urma unui simulacru de proces, fara a se putea apara, impuscat ca un caine, in chiar ziua de Craciun, fara nici un respect fata de moarte, iar un intreg popor a sarbatorit aceasta ucidere cu pahare pline si chiuituri. Ce a urmat in politica noastra de atunci si pana astazi? Cu extrem de putine exceptii, politicienii pe tot parcursul de timp de dupa Ceausescu si pana azi sunt un afront la tot ce iSnseamna inteligenta, bun simt, cumpatare, cultura politica, educatie, - ca sa ma rezum doar la atat. Am demonstrat, in toti acesti ani, dupa atatea cicluri electorale, ca avem nevoie de conducatori populisti, pe alocuri mitocani si badarani, agramati ce schimonosesc cu mare succes limbile straine, si nu in ultimul rand, cu un trecut comun cu institutia care dupa unii conduce si azi Romania, celebra Securitate. Nici cultura nu pare sa fi fost supusa vreunei schimbari in bine. Si cum in orice perioada de timp, putem vedea ca in virtutea unor inzestrari exceptionale, artistii exprima tot ce are societatea mai bun, noi ne limitam la subproductii care zemuiesc de frustrarile unui tineret care aduce pe ecrane si in literatura un soi de pornografie desueta, pesemne fiind in imposibilitate de a-si rezolva problemele sexuale in propriile paturi. Alaturi de mai varstnicii lingai si pupincuristi care se complimenteaza reciproc la nesfarsit - altfel geniali, de felul lor - de la care oricum nimeni nu astepta nimic extraordinar. Daca politicienii au fost alesi de majoritatea unui popor cu care seamana flagrant, aceasta fiind o explicatie macar pertinenta, lipsa marilor oameni de cultura si implicit a unei veritabile societati civile face ca socialul romanesc sa arate asa cum vedem cu totii. Ori tocmai internalizarea socialului este esenta in formarea individului. In acest caz ne putem intreba cum arata acel "sine" ce se naste odata cu fiecare din cei ce compun generatiile acestui popor, cum vor arata oamenii de acum incolo, o data cu intrarea pe scena Europei? Cum va arata mica samanta care germineaza in individualitatea ei, pentru a forma personalitatea unui adult? Sau, daca suntem de acord ca devenim ceea ce suntem doar prin intermediul "intalnirii", din timpul acestei cresteri, cu multimea reprezentarilor a ceea ce am putea deveni, atunci la ce putem privi? Cateva din cele mai importante pozitii/optiuni diferite pe care ni le ofera societatea noastra de acum, - dupa care va ramane in istorie doar ca am reusit, in sfarsit sa condamnam oficial, prin actul curajos al d-lui Basescu abominabilul regim comunist si intrarea Romaniei, sub Guvernul Tariceanu in Uniunea Europeana - le-am numit/descris, cu tristete mai sus. Dar si mai trist este faptul ca nu exista semne ca lucrurile se vor schimba, cel putin in viitorul apropiat. Revenind: e cu adevarat o ironie a sortii. La intrarea noastra in UE, pe ecranele televizoarelor lumii, un alt batran scos dintr-o groapa, unde se refugiase, a fost si el judecat in pripa si ucis prin spanzurare, fapt care a produs tulburare in intreaga lume civilizata. Romania a trait, intre doua morti violente, timpul tulbure al unui vadit dezgust de democratie provocat in cea mai mare parte de lipsa de incredere in non-valorile ce stapanesc lumea noastra de azi.