Intr-un articol intitulat "Republica zvonurilor" domnul Vasile Dancu, exponent - potrivit unei malitioase formule jurnalistice - al "ocultei ardelene", afirma cu temei ca intr-o societate aflata in confuzie de valori si lipsita de reperele civilizatiei moderne, zvonurile capata o credibilitate de neinfrant, aparenta luand locul realitatii, anormalul locul normalului. Aplicarea acestei teorii la actualitatea romaneasca - mai exact la numirea pesedistului George Maior in fruntea SRI - il conduce, insa, pe analist catre o normalitate cu capul in jos. Normal este ca partidele de guvernamant sa guverneze, iar opozitia sa scruteze si sa critice guvernarea. Prin exceptie, cand este vorba de misiuni cu caracter tehnic (deci, dezideologizate) si mai ales cand in cauza este un demers extern exprimand un interes national conturat pe deasupra partidelor, Puterea recurge la tehnicienii Opozitiei. A aduce oameni politici din Opozitie spre a conduce un serviciu de (contra)informatii prin natura sa opac si capabil sa influenteze decizia politica prin continutul si interpretarea datelor transmise conducerii statului este ilogic. Firesc este ca Opozitia sa asigure echilibrul dintre confidentialitate si transparenta, dintre eficienta si control democratic, supraveghind serviciile de informatii prin comisiile parlamentare de specialitate. Conducerea acestora de catre Opozitie este reglementata in legislatia multor democratii. Ce fel de normalitate va fi fiind, insa, aceea potrivit careia partidele de guvernamant vor exercita din Parlament controlul asupra SRI condus de Opozitie? Poate normalitatea vreunei republici provinciale. Domnul Dancu lauda gestul de normalitate prin care presedintele Basescu a asociat la guvernare pe un membru al "grupului reformist" din PSD. Este, insa, anormal ca functia de diferentiere intre fortele progresiste ale unui partid si cele retrograde sa fie transferata unui oponent al partidului respectiv iar nu sa fie exercitata de membrii acestuia. PSD l-a criticat consecvent pe seful statului pentru tendintele autoritare denuntandu-i derapajul democratic. Iata ca acum, recunoscandu-i-se aptitudinea de a structura partidul in buni si rai, precum si legitimitatea sprijinului pentru reforma din PSD i se valideaza, spre inevitabila confuzie a electoratului, mesajul si strategia politica. Numai tactica ar fi fost "anormala". Alegand pe un tanar reprezentand un grup auto-intitulat modernist-reformist, presedintele ar reveni in normalitatea tactica. El confirma astfel superioritatea grupului care, in schimb confirma superioritatea strategiei prezidentiale (cand tocmai strategia era lamentabila iar nu tactica). Se intoarce astfel Cotroceniului complimentul facut Clujului. Dupa expresia lui Cantemir (un Rus avant la lettre) "magariu pre magariu scarpina". A sustine alegerea presedintelui ar fi un sprijin pentru reforma interna indispensabila din PSD. Problema este in ce fel poate fi ajutata amintita reforma prin plecarea din PSD a unui tanar cu adevarat talentat, rational si modern, deci, prin reducerea numarului reformistilor din partid? Caci directorul SRI este tinut la non partizanat. Daca cineva se gandeste ca reforma PSD va progresa prin utilizarea informatiilor SRI oferite de noul director, atunci inseamna ca gandim anormal - sub aspect legal si politic. Intr-o democratie normala reforma partidelor nu se face de serviciile de informatii. Dupa cum este anormal, in ordine democratica, ca seful unui stat sa isi submineze guvernul lucrand pe sub mana cu Opozitia si recompensandu-i serviciile cu dregatorii. Opozitia miluita ca si guvernarea oculta destabilizeaza echilibrele democratice, deruteaza si instraineaza electoratul. Astfel se anuleaza vocatia de alternativa politica a unui partid de opozitie. Practica nu este neintalnita. Asta nu o face, insa, normala. Zvonul poate fi o minciuna plauzibila, dar si un adevar neplauzibil intrucat sunt raportate la asteptari ori convingeri publice gresite. Manipulatorii de opinie distrug in avans filtrele rationale facand din fiecare discurs propria premisa, transformand demonstratia in ipoteza si ipoteza in concluzie. De scapi din itele unei asemenea sminteli colective descoperi cum un grup reformist este de fapt o oligarhie egoista. Si pentru ca tot am plecat de la zvonuri, cica intrucat Romania ar fi prea mare spre a fi digerata de un singur stomac geo-strategic si prea tare spre a fi rupta in bucati, s-ar dori structurarea sa interna in mai multe zone care sa fie arondate fiecare unui alt centru de influenta externa potrivit cu prioritatile acestora. In consecinta, s-ar fi constituit grupuri intra-partizane unite intr-o retea transpartizana care lucreaza la federalizarea "miticilor" in functie de antropologia umorului lor: frivol - la valahi; hatru - la moldavi; intrepid - la olteni; trist - la ardeleni etc. Poate ca asa, ca o confederatie de republici locale, Romania ar fi gestionata mai bine si integrata mai usor in lumea euro-atlantica. Planul si metodele de aplicare sunt oculte. Neplacut! Bine ca este vorba doar de un alt zvon? Nu-i asa?