In Monitorul Oficial nr. 677 din 7 august 2006 s-a publicat Legea nr 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi, act normativ care introduce in sistemul judiciar romanesc doua instrumente forte pentru corijarea magistratilor incompetenti sau necinstiti. Prin modificarile aduse Codului de procedura penala, se numara reformularea art. 507, in care se prevede: "In cazurile in care repararea pagubei s-a acordat potrivit art. 506 (nr. red. - cel privitor la dreptul statului de a formula actiune in regres contra celui care a produs paguba), cat si in situatia in care statul roman a fost condamnat de catre o instanta internationala, actiunea in regres impotriva aceluia, care cu rea-credinta sau din grava neglijenta, a provocat situatia generatoare de pagube, este obligatorie". In forma de pana acum, art. 507 din Codul de procedura penala vorbea doar de posibilitatea statului de a formula actiune in regres, motiv pentru care statul, prin Ministerul Finantelor, nu a initiat niciodata o actiune in regres, solutia preferata fiind acoperirea daunelor cu bani de la bugetul de stat. Practic, din decembrie 1989 si pana in prezent statul roman nu a exercitat niciodata impotriva unui procuror sau judecator actiunea in regres, indiferent ce pragube au produs acestia. A doua modificare legislativa introdusa prin Legea nr 356/2006, instaureaza un nou tip de abatere disciplinara pentru magistrati, in sensul ca in articolul 99 din Legea nr 303/2004, privind statutul magistratilor, introduce litera h), cu un nou continut: "Exercitarea functiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedura, cu rea-credinta sau din grava neglijenta, daca fapta nu constituie infractiune". Esentiala pentru responsabilizarea magistratilor, aceasta prevedere legala va putea sa-i traga in mod real la raspundere pe oamenii legii predispusi sa faca abuz de drept, stiind ca orice ar face ei nu raspund si care, simtindu-se astfel la adapost, calcau pe oricine in picioare in instante sau parchete, facand ce vroiau in dosare. Obligatii pentru magistrati, ca de exemplu, de a nu motiva solutiile date (pentru ca de multe ori nici nu puteau sa-si motiveze aberatiile), de a refuza nejustificat probe si martori in aparare, de a ignora probele de la dosar, de a incalca drepturile la aparare, de a nu pronunta verdictele in sedinte publice si multe altele, vor putea fi sanctionate pe linie disciplinara de catre Consiliul Superior al Magistraturii. Pana in prezent, datorita absentei unei asemenea prevederi, se invoca mereu imposibilitatea "imixtiunii in activitatea de judecata" astfel incat, orice ar fi facut in dosare, magistratii scapau neatinsi - fapt care a adus sistemul judecatoresc intr-o criza de imagine si neincredere populara fara precedent. Noile modificari vor intra in vigoare in 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial, adica incepand din data de 7 septembrie 2006. Actiunea in regres va fi obligatorie Incepand din 7 septembrie a.c. Ministerul Finantelor va trebui sa initieze actiuni in regres impotriva tuturor procurorilor si judecatorilor din cauza carora Romania va plati daune unor victime ale asa-ziselor erori judiciare. Potrivit datelor oficiale furnizate de Ministerul Finantelor si Agentul Guvernamental, Romania a platit in perioada 2000 - 2005 circa 45 de milioane de euro daune pentru abuzurile si incompetenta magistratilor. Majoritatea covarsitoare a acestor daune au fost acordate pe cale interna de catre instantele de judecata romanesti, in urma admiterii unor recursuri in anulare sau a exercitarii unor cai extraordinare de atac, care au retinut gresite arestari sau condamnari ale unor persoane. Astfel, in anul 2000, statul roman a platit 2,19 miliarde lei daune pentru erori judiciare constatate pe plan intern; in 2001 statul a platit 208,34 miliarde lei; in 2002 - 9,51 miliarde lei; in 2003 - 602,84 miliarde lei; in 2004 - 471, 62 miliarde lei; in 2005 - 207, 60 miliarde lei. Despagubirile acordate de catre instantele interne in perioada 2000 - 2005 depasesc prin urmare 40,5 milioane de euro. De asemenea, pe langa despagubirile acordate de instantele interne, au mai existat daune pe care statul roman le-a platit ca urmare a condamnarilor primite din partea Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, daune care au depasit binisor cifra 4 milioane de euro, suma in care ponderea covarsitoare o reprezinta daunele produse prin incalcarea dreptului la proprietate. Ministerul Finantelor arunca vina pe CSM si pe Parchetul General Cifrele sunt ametitoare si ascund in fapt ani furati de viata, oameni distrusi psihic si fizic, precum si bunuri si proprietati deposedate abuziv, toate acestea posibile prin incompetenta si reaua-credinta a unor magistrati. Cu toate acestea, nici unul dintre cei responsabili de aceste prejudicii nu au fost trasi la raspundere, datorita unui comportament inacceptabil al Ministerului Finantelor, care nu a formulat nici o actiune in regres contra vreunui magistrat, optand pentru acoperirea daunelor din bani publici. Intrebat oficial de ce nu s-a invrednicit sa initieze in atatia ani vreo actiune in justitie, Ministerul Finantelor a raspuns: "In ceea ce priveste intrebarea daca au existat sau exista pe rol vreun caz in care statul roman, prin Ministerul Finantelor Publice, sa fi initiat o actiune in regres impotriva magistratilor care au produs daune prin solutiile gresite, va comunicam faptul ca la sesizarile adresate atat Consiliului Superior al Magistraturii, cat si Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, referitoare la identificarea celor care au provocat situatiile generatoare de daune cu rea-credinta sau neglijenta, am primit numai raspunsuri care precizau ca nu este nimeni vinovat, astfel ca Ministerul Finantelor Publice nu a formulat nici o actiune in acest sens". Raspunsul oferit de minister reprezinta in sine o diversiune, menita sa acrediteze ideea ca CSM si Parchetul Inaltei Curti ar purta raspunderea. Nimic mai fals. Chiar daca cele doua institutii au partea lor de vina, pentru ca au actionat conform zicalei "corb la corb nu-si scoate ochii", aceasta nu scuza ministerul de a nu fi initiat actiunile in regres si sa lase instantele de judecata sa decida asupra relei-credinte sau neglijentei magistratilor in culpa. Pentru ca CSM si Parchetul Inaltei Curti nu au caderea sa stabileasca vreunul din cele doua aspecte, acesta fiind atributul exclusiv al instantelor de judecata. Era insa greu pentru ministrii de Finante care s-au perindat in perioada de tranzitie "sa se puna rau" cu magistratii, la cate scutiri de plati si impozite, ori reesalonari la plata unor mari datorii au acordat la ordine politice. Inspectia CSM sub reflectorul Europei Cea de-a doua prevedere din Legea nr 356/2006, care instituie o noua abatere disciplinara pentru magistrati, constand in incalcarea cu rea-credinta sau grava neglijenta a normelor de procedura, reprezinta un pas esential pentru insanatosirea sistemul judecatoresc, aflat in cea mai neagra perioada post-decembrista. Incalcarea normelor de procedura de catre magistrati a devenit un fapt atat de cotidian in instante si parchete, incat a atras nemultumirea comisarilor europeni, care au afirmat recent la Bucuresti ca independenta acestora nu se poate confunda cu lipsa de raspundere. Aceasta remarca a fost facuta chiar de catre Franco Frattini, vicepresedinte al Comisiei Europene si comisar european pentru Justitie si reprezinta cea mai dura critica externa la adresa sistemului judecatoresc roman. Pana mai ieri, Inspectia CSM a invocat invariabil lipsa din legislatie a unor prevederi care sa permita tragerea la raspundere disciplinara a magistratilor pentru ceea ce fac in dosare, invocandu-se faptul ca CSM (ca si Inspectiile care au existat pana acum cativa ani la nivelul Ministerului Justitiei) nu se poate imixtiona in activitatea judecatorilor si procurorilor. Acest fapt a permis unor magistrati sa-si incalce obligatiile profesionale, ca de exemplu: sa nu-si motiveze solutiile date; sa ignore probe din dosar in sensul ca nici nu le mai amintesc in motivari; sa refuze fara justificare acceptarea de probe sau martori in aparare; sa incalce flagrant drepturile la aparare, mai cu seama in cazurile cu arestari preventive; sa secretizeze ilegal sedintele de judecata; sa nu pronunte verdictele in sedinta publica; sa schimbe incadrarile juridice dupa deliberare (dupa ramanerea in pronuntare) si sa aplice condamnari pentru fapte neaduse inculpatilor la cunostinta pentru a li se oferi posibilitatea sa se apere; sa ignore expertizele din dosare; sa-si incalce propriile dispozitii date prin incheieri sau planuri de ancheta etc. Gratie noii prevederi legale, nu se va mai putea ivoca de acum inainte de catre CSM imposibilitatea imixtionarii in activitatea magistratilor, intrucat nerespectarea normelor de procedura tine de drepturile partilor de avea parte de un proces echitabil, si nu de independenta magistratului de a da solutiile pe care le considera juste potrivit probelor si propriei convingeri.