Adrian SEVERIN 

"E bine sa faci afaceri cu Romania: platesti pentru unul si primesti doi!" - observa ironic un demnitar european apropo de declaratia presedintelui Basescu, privind intrarea simultana in UE a Romaniei si Moldovei. Dincolo de perplexitatea institutiilor europene, faptul a trezit reactia separatistilor transnistreni care au cerut Rusiei sa isi sporeasca prezenta militara in zona. O parte a societatii civile romane s-a animat in sprijinul sugeratei uniri. Credibilitatea afirmatiei ca Romania este cel mai onest avocat al integrarii europene a Moldovei pare grav afectata. Ca romanii de pe ambele maluri ale Prutului se vor putea reintalni in cadrul unui singur stat numit Europa (sau UE), s-a mai spus. Intrebarea este cum sa se ajunga acolo? In proiectarea viitorului lor - separat sau comun - Moldova si Romania trebuie sa plece de la identificarea intereselor lor vitale, eliberata de emotii, prejudecati si considerente tactice. Pentru Moldova alternativa este europenizare sau transnistrizare. Prima inseamna debarasarea de complexele identitare si consolidarea constiintei nationale, democratizarea statului si modernizarea societatii, eficientizarea economiei si realizarea interoperabilitatii politice, legislative, institutionale si culturale cu UE ca premisa a accesului in uniune. A doua inseamna aducerea sistemului neo-sovietic, anarhiei post sovietice si crimei organizate caracteristice statelor decazute, de pe Nistru pe Prut, adica in vecinatatea imediata a NATO si UE. La randu-i, Romania nu are alt interes legat de Transnistria decat de a vedea legea si ordinea prevaland acolo in fata crimei organizate si a sfidarii dreptului international; nici alt interes legat de Moldova decat de a o vedea in UE. De aici concluzia ca Moldova nu trebuie sa fie ostatica crizei transnistrene; o criza care ii impiedica in prezent atat dezvoltarea democratica interna cat si integrarea europeana. In consecinta, un posibil plan ar putea cuprinde urmatoarele puncte: 1. Problema Transnistriei - care cere democratizarea, decriminalizarea si de(para)militarizarea - ar trebui decuplata de problema Moldovei - care impune democratizare, dezvoltare durabila, interoperabilitate moldo-europeana si clarificarea identitatii culturale; 2. Transnistria ar urma sa devina un protectorat sub steagul ONU sau al OSCE, pentru o perioada de cinci pana la zece ani, timp in care va fi asistata in aplicarea unui program privind democratizarea, decriminalizarea si demilitarizarea (Rusiei i-ar putea reveni, in context, un rol de capetenie, similar cu rolul SUA in Kosovo); 3. Moldova (partea cisnistreana) ar urma sa primeasca imediat o foaie de parcurs precisa si un pachet financiar generos care sa ii asigure accesul in UE intr-un interval de trei pana la cinci ani; 4. La finele perioadei de protectorat si dupa intrarea Moldovei cisnistrene in UE, transnistrenii vor putea decide printr-un referendum daca vor sa fie o parte a Moldovei (si deci a UE) cu o larga autonomie stabilita pe baza legilor moldave sau sa devina un stat independent sub anumite garantii internationale; 5. Daca Transnistria va alege independenta, intrucat cu greu ar putea fi un stat viabil, s-ar oferi posibilitatea ca liderii legitimi transnistreni sa contracteze exercitiul unora dintre serviciile publice sau competentelor suverane cu unul sau mai multe state vecine, urmand, spre pilda, modelul Principatului Monaco. O atare abordare este realista intrucat asigura un echilibru rezonabil intre diversele interese (locale, regionale si globale) care se intersecteaza si concureaza in zona, precum si intre puterile implicate. Daca UE refuza in prezent sa ofere Moldovei statutul de candidat incluzandu-o doar in politica de vecinatate este exact din cauza Transnistriei. Nu doar intrucat transnistrializarea o sperie, ci si pentru ca nu este interesata sa se rusifice la est preluand o zona de influenta rusa. Pe de alta parte, in conditiile in care revenirea Transnistriei intr-o Moldova unitara pare imposibila - si pe zi ce trece diferentele de putere, mentalitate si stare sociala intre cele doua maluri ale Nistrului cresc - UE nu poate admite la frontierele ei o noua Bosnie (adica o federatie blocata de membri avand puteri simetrice) si nici o noua Uniune Serbia-Muntenegru (adica o confederatie cu perspectiva unei explozii, in conditiile date, necontrolabila). UE nu ar favoriza nici un nou Kaliningrad (adica o Transnistrie parte a Rusiei, enclavata printr-o eventuala intrare a Ucrainei in UE). In schimb, un stat transistrean avand viabilitatea salvgardata prin implicarea Rusiei in conditiile unui aranjament agreat la nivelul comunitatii internationale ar putea fi o solutie salutata de principalii actori regionali sau globali chiar daca acum nici unul nu indrazneste sa o avanseze si fiecare asteapta ca ea sa apara ca unica varianta la eternizarea actualului status-quo. Sa fi avut in vedere presedintele Basescu intrarea Romaniei si Moldovei in acelasi timp (istoric) in UE nu ca un singur stat, ci ca urmare a castigarii independentei Chisinaului fata de Tiraspol?!