Ileana CORNEA 

Libanul pare, zilele acestea, o imensa sala de cinematograf in care a izbucnit un incendiu. In incercarea de a se salva, strainii din Liban alearga disperati spre frontiera cu Siria, singura iesire de incendiu - mult prea ingusta pentru zecile de mii de oameni grabiti sa ajunga undeva, la adapost. Operatiunile israeliene in forta asupra militantilor Hezbollah au depasit cu mult perimetrul din sudul Libanului unde sunt masate gherilele siite pro-iraniene, raidurile aviatiei israeliene afectand Beirutul si chiar frontiera libano-siriana. Fasia Gaza a redevenit un cazan in clocot, dupa ce, vineri, se inregistrase o aparenta acalmie. In linii mari si fara a intra in labirintul din culisele evenimentelor, pentru a analiza razboiul din spatele razboiului si scenaristii din spatele protagonistilor, schemele celor doua conflicte sunt foarte asemanatoare. Aproape copii la indigo. Pe 25 iunie, la frontiera dintre Fasia Gaza si Israel, gherilele palestiniene lanseaza, asupra teritoriului israelian, rachete Qassam, declansand un conflict in cadrul caruia au rapit un militar al Tsahal. Urmeaza replica armata dura a Israelului - raiduri aeriene si desfasurari de trupe, soldate cu victime umane si materiale de ambele parti. Partea palestiniana conditioneaza eliberarea militarului rapit de eliberarea arabilor detinuti in inchisorile israeliene si incetarea ofensivei Tsahal, varianta respinsa categoric de Cabinetul Ehud Olmert. Presedintele palestinian, Mahmud Abbas, se delimiteaza, in numele Autoritatii Palestiniene, de rapirea militarului israelian, cat si de lansarile de Qassam si apreciaza ca partile conflictuale ar trebui sa faca eforturi pentru revenirea la calm. Pe 12 iulie, la frontiera dintre Liban si Israel, gherilele Hezbollah - miscare siita pro-iraniana, finantata de Teheran si sprijinita de Damasc - lanseaza asupra Israelului rachete Katiusa, declansand un incident in cadrul caruia rapesc doi militari ai Tsahal si ucid alti opt. Reactia israeliana: instaurarea unei triple blocade - maritima, terestra si aeriana - impotriva Libanului, care se trezeste izolat, singura poarta spre lume ramanand frontiera cu Siria vecina. Israelul cere eliberarea prizonierilor, incetarea tirurilor cu rachete la granita de sud a Libanului si dezarmarea miscarii Hezbollah, conform rezolutiei 1559 a ONU. Hezbollah solicita, in schimbul celor doi militari capturati, eliberarea detinutilor arabi din inchisorile israeliene. Guvernul lui Ehud Olmert se pronunta impotriva acestei solutii. Premierul libanez, Fouad Siniora, se dezice, in numele Cabinetului pe care il conduce, de dubla rapire si de actiunile Hezbollah la frontiera (desi miscarea pro-iraniana este membru al Guvernului de la Beirut). De asemenea, Siniora semnaleaza ca violentele ar trebui sa inceteze, solicitand, in acest sens, sprijinul ONU. Apare astfel evident ca nu se intrezareste, dinspre taberele direct implicate in conflict, nici o speranta privind solutionarea crizei prin puteri proprii. Consiliul de Securitate al ONU, forul de unde ar fi putut veni o solutie, s-a intrunit saptamana trecuta de doua ori, probabil, doar asa, ca sa fie oameni in sala. Intr-o sedinta precedenta, SUA respinsesera prin veto propunerea de rezolutie prin care Qatarul cerea condamnarea ofensivei israeliene din Fasia Gaza. Deci, din partea ONU, toate conditiile pentru ca dublul conflict sa continue. Cat despre ministrii de Externe din tarile membre ale Ligii arabe, reuniti, samata, la Cairo, acestia au analizat situatia pe toate partile si au ajuns la concluzia ca "Procesul din Orientul Mijlociu este mort" si ca doar Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite ar putea sa gaseasca o iesire. Moscova a oferit asigurari ca in cadrul Cvartetului pentru pace, din care Rusia face parte, alaturi de SUA, ONU si UE, se poarta discutii serioase, noua criza este analizata cu toata atentia. Nimeni nu a aflat deocamdata ce anume discuta Cvartetul. Germania si-a exprimat disponibilitatea de a media conflictul, dar partile sunt greu de identificat, avand in vedere ca Israelul nu doreste sa negocieze cu miscari teroriste, iar autoritatile palestiniene si libaneze nu-si asuma responsabilitatea pentru actiunile acestor gherile. In nota discordanta cu celelalte luari de pozitie internationale, SUA invoca dreptul Israelului la aparare, cerand, totodata, Siriei si Iranului sa-si retraga sprijinul fata de Hezbollah. Cum era de asteptat, Damascul neaga orice sustinere a gherilelor, asigurand ca nu le va sprijini in acest conflict si ca va reactiona doar in cazul in care Tsahal va ataca direct Siria. Cat priveste pozitia iraniana, presedintele Ahmadinejad a reactionat absolut previzibil, lansand o noua salva de amenintari la adresa Israelului si reiterand o mai veche obsesie a sa conform caruia Olmert ar fi un fel de Hitler doi. Intre timp, beligerantii cauta, intre doua tiruri, o solutie.