Adrian SEVERIN 

Prima conferinta a scolilor politice europene (Bucuresti, aprilie 2006), Conferinta de evaluare a anului european al cetateniei prin educatie (Sinaia, aprilie 2006), Seminarul regional privind drepturile persoanelor cu dizabilitati (Constanta, mai 2006), Conferinta asupra drepturilor copiilor (Bucuresti, februarie 2006), Conferinta asupra aplicarii si armonizarii politicilor nationale privind comunitatile de Roma, Sinti si nomazi (Bucuresti, mai 2006), a treia intalnire a comitetului de experti in domeniul minoritatilor nationale (Bucuresti, martie 2006), Conferinta internationala asupra rolului instantelor consultative in promovarea participarii membrilor universitatilor nationale la procesul luarii de decizii (Brasov, martie 2006), al treilea Forum Intercultural asupra promovarii dialogului intre generatii (Bucuresti, martie 2006), Seminarul asupra identitatii, cetateniei si coeziunii (Bucuresti, mai 2006), Conferinta regionala privind protectia mediului si dezvoltarea durabila (Bucuresti, aprilie 2006). Acestea sunt evenimente petrecute sub egida Consiliului Europei (CoE) pe perioada in care Romania a detinut presedintia Comitetului de Ministri al organizatiei. Ele sunt consemnate in documentul adoptat la sesiunea respectivului Comitet ocazionata de transferul presedintiei catre Federatia Rusa. Acest document constituie chiar concluziile presedintiei romane si subliniaza sirul conferintelor si seminariilor amintite ca fiind contributiile ei cele mai insemnate. (Lor li se adauga activitatile curente.) Asadar este vorba despre o autoevaluare acceptata curtenitor de ceilalti. Organizarea unor asemenea actiuni presupune un efort diplomatic incontestabil. "Dinozaurii" MAE - adica diplomatii gasiti in functie la instalarea actualului guvern - s-au miscat bine. Dincolo de acest simpozion perpetuu (in limba greaca "simpozion" inseamna a manca si a bea impreuna) se pune, insa, intrebarea care este valoarea adaugata produsa de presedintia romana, valoare in functie de care stabilim dimensiunea creditului Romaniei in comunitatea statelor europene? Dincolo de cheltuiala de energie, timp si bani, cu ce s-a ales Romania de pe urma presedintiei ei? Raspunsul depinde nu de profesionalismul diplomatilor, ci de calitatea viziunii de politica externa. Or, aceasta a lipsit cu desavarsire. La debutul mandatului romanesc, CoE avea ca obiectiv urmatoarele prioritati: reforma interna; lansarea unei noi strategii privind relatiile externe (in special definirea relatiilor cu UE, OSCE si ONU); modernizarea conceptiei asupra protectiei minoritatilor nationale (in conditiile emergentei unei democratii europene transnationale); depasirea crizei democratiei la nivel national, international si transnational. Aceste prioritati fusesera fixate si de Summit-ul CoE din 2005, ale carui hotarari presedintia romana avea datoria dar, si sansa de a le aduce la indeplinire. In urmarirea lor, politica externa romaneasca a fost inconsistenta si formalista. In privinta reformei interne nu a fost avansata nici o idee desi, in lipsa acesteia, CoE risca sa devina irelevant atat pentru membrii sai, cat si pentru celelalte organizatii internationale. Ca tara intrata tarziu in UE, Romania este interesata de revitalizarea CoE, unde a ajuns sa aiba o anumita influenta, si de stimularea, pe o atare baza, a interesului UE in colaborarea cu acesta. De asemenea, de reforma CoE depinde insasi pozitia viitoare a Romaniei in cadrul organizatiei. Presedintia Comitetului de Ministri a CoE era o ocazie excelenta spre a promova asemenea interese. Reforma relatiilor externe ale CoE era de asemenea importanta atat in ceea ce priveste agregarea diferitelor organizatii europene (CoE, OSCE si UE) cat si integrarea Federatiei Ruse (membra a CoE, dar fara perspective de intrare in UE) si a CSI in procesul european. Aceasta integrare ar putea constitui cadrul unei cooperari romano-ruse si de ea depinde securitatea Romaniei in vecinatatea estica. In atare context cea mai importanta contributie a presedintiei romane a constat in negocierea nefinalizata - spre a nu zice esuata - a unui Memorandum de colaborare cu UE. Intrucat ministrul de Externe roman a dorit sa incheie un acord cu orice pret, spre a-si lega numele de o realizare fie ea si iluzorie, s-a avansat in formularea de versiuni mereu mai inconsistente, ceea ce risca sa duca la inchiderea discutiilor fara un progres semnificativ. Faptul a creat tensiuni grave, unele tari amenintand informal cu blocarea ratificarii Tratatului de asociere a Romaniei la UE daca Bucurestiul nu va inceta sa promoveze un Memorandum superficial si, de aceea, inutil. Fara comentarii! Nici dedogmatizarea politicilor privind minoritatile si gestiunea deficitului democratic nu au depasit abordarea formalista in lipsa plasarii lor intr-un context strategic. Nu este, de aceea, surprinzator daca la final analiza politica serioasa (nu discursurile protocolare) a remarcat pozitiv prestatia diplomatica si negativ pe cea politica romaneasca. Inca un motiv pentru factorul politic de a scapa de raspundere sacrificand tapul ispasitor - diplomatii de cariera.