Octavian HOANDRA 

Impreuna cu cativa tineri din Sibiu, (cu care frecventam cenaclurile literare), il vizitam, uneori pe Constantin Noica, in "vila" lui de la Paltinis. Eram prea tineri si prea necopti pentru teme filosofice, asa ca Maestrul conducea cu maiestrie discutiile spre teme mai ales literare, unde se afla, ca si in filosofie, "acasa". Intr-una din zile, vorbind despre laureatii Nobel pentru literatura, "conu Dinu" a afirmat ca un viitor Nobel va fi luat de un scriitor "din Carpati". Simtea el ca ii va fi dat unui Roman cinstea de a lua acest mare premiu. M-am gandit atunci ca marea tema a unui roman scris de un compatriot care sa aduca Nobelul, nu poate fi alta decat drama comunismului traita cu atata intensitate si suferinta de poporul nostru, desi eram convins ca tema dictaturii (si a dictatorului) a fost atacata cu mare genialitate de scriitorii sudamericani, facand-o astfel greu de tratat. Recenta vizita a lui Mario Vargas Llosa in Romania, dar si lectura memoriilor acestuia a facut sa mi se ridice, parca, un val de pe ochi. Descrierea, extraordinara, intr-un plan al cartii a campaniei electorale si a aventurii propriei sale candidaturi la presedintie m-a frapat prin asemanarea cu viata politica romaneasca; m-a facut sa nu mai am nici o indoiala ca filosoful de la Paltinis avea dreptate. Scriitorul roman care va reusi sa povesteasca lumii peisajul politic din tara noastra, "devenirea" Partidului Comunist, in toate formele lui "noi" - Liberal, taranist, Social Democrat, Democrat, Umanist, Socialist, Popular, sau altele cu acelasi fond-, va avea scena celui mai mare roman romanesc. Va fi nevoie de un scriitor cu puterea epica a lui Petru Dumitriu, si vederea psiho-filosofica a lui Nicolae Breban, pentru a acoperi sutele de pagini ale acestui roman care sa ia ochii lumii, dar el nu va putea fi scris decat de unul dintre cei care alaturi de talentul de romancier are darul de a fi, in buna masura analist politic. Dar nu unul care sa compare steril ceea ce se intampla acum cu acest popor cu ce scrie prin carti celebre: nu unul care sa povesteasca doar despre "poporul" bolnav, infometat, anchetat de securitate care a trait inainte de 89, ci si despre cei care au preluat puterea dinozaurului omorat si o detin si in ziua de azi. Un roman dintre noi - n-am nici o indoiala ca el va aparea foarte curand-, va putea scrie cu precizie ce se intampla in sufletele celor care ieri aplaudau regimul lui Ceausescu, iar azi s-au infiltrat in toate institutiile statului, si sunt presedinti, ministri, politicieni "de drept comun" care fac un imens rau acestei tari, imbogatindu-se cu nerusinare in timp ce privesc la TV cum apele distrug casele de chirpici ale neamului, ce se intampla cu oamenii bogati-saraci ce formeaza marea masa a celor care se mandresc ca au talentul de a se "descurca" in viata, de obicei in detrimentul altora si pe spatele acestei tari. Un roman dintre noi va putea scrie despre "incercanatii tineri" - vorba unui fiosof in viata -, care seamana leit cu generatia dinainte, cu aceeasi rautate, prostie si infatuare grobiana, cu aceeasi dorinta de a parveni prin orice mijloace, denigrand totul in jur, ca prin asta sa-si acopere propria goliciune si nimicnicie, despre zilele si noptile lor de ura si singuratate in fata oglinzii in care isi vad propria mizerie si viitoare ratare. Despre imensa tristete a acestei vesele tari, despre minciuna generalizata, despre lenea si prostia agresiva a acestei natii imbolnavite de comunismul care s-a grefat pe aceste plaiuri mioritice, inca de acum patruzeci de ani, atat de bine... Un roman care sa scrie un astfel de roman (ar putea fi foarte bine d-l Stelian Tanase, daca si-ar putea rupe din timp ca sa mai "ilumineze" ceva corpuri!) care sa priveasca inlauntrul fiintei acestui popor, al exponentilor sai fara varsta, pentru a spune cititorului uluit ce inseamna de fapt pentru el banii, viata cea adevarata, puterea, mitocania, ingamfarea, curvasaria, privilegiile, necinstea devenita lege, ura, dragostea, sentimentele frumoase, recunostinta, (vai, cat de rare!). Intrebarea filosofului, in fapt, da cheia acestui posibil roman: "Cum arata acesti oameni care vor ajunge la batranete si-si vor recapitula viata? Cine sunt ei?Cine cred ei ca sunt? Ce anume ii tine in aceasta farsa? Banii? Un simulacru de putere? Privilegiile?Mandria ca apartin clasei dominatoare?Sa domini peste ce? Peste oameni speriati, osteniti, dezarticulati, care dispretuiesc si urasc in tacere?" Cel mai greu e sa scrii despre lucruri fara sa le descrii - spunea Hemingway. Dar el a luat deja premiul Nobel. Sunt convins ca un Roman va putea scrie despre toate acestea, fara sa le descrie. El ne va salva si pe noi, cititorii: ii vom privi pe acesti monstri tineri-batrani, fara varsta, ca pe cei ce ne-au adus Nobelul.