Dan PAVEL 

Dincolo de imensele scandaluri actuale de coruptie, exista partea benefica pentru democratie a cutremurului care a cuprins clasa politica. "Cazurile" Adrian Nastase si DIP, din partea opozitiei, George Copos si Dinu Patriciu, din partea puterii, reprezinta teste cruciale pentru reforma care se desfasoara in justitie. Este nevoie de o separare a apelor, de o delimitare clara intre cazurile autentice de coruptie si diversiunile create de grupuri de interese. Un val periculos si resentimentar de populism ameninta sa destabilizeze fragila democratie autohtona si capitalismul debil: pierzatorii tranzitiei, nostalgicii comunismului, paturile sarace, inadaptatii la societatea concurentei, dar si ziaristi obtuzi au tendinta de a-i cataloga drept "corupti" pe toti bogatii. Nu se mai face diferenta intre cei care s-au imbogatit cinstit, prin afaceri care au creat mii de noi locuri de munca, si politicienii care au profitat de pozitiile de putere pentru a fura. Or, Justitia are rolul de a trasa aceste distinctii. Partea spectaculoasa a show-ului pe care il suportam este ca in sfarsit au iesit la iveala dosare grele, privitoare chiar la cei care au fost recent in fruntea statului. Daca Justitia va reusi sa dea verdicte drepte, incriminandu-i pe hoti si dezincriminandu-i pe cei care au facut afaceri curate, dar au fost aruncati procuraturii de cativa ani, in urmariri tergiversate, pentru a produce confuzie, atunci democratia noastra va avea enorm de castigat. Daca Justitia va functiona in sfarsit, atunci va creste si increderea celor multi in institutiile democratiei. Sunt cam multi de "daca" si de "atunci", dar concluzia acestui silogism institutional poate fi consolidarea democratiei sau afundarea ei in derizoriul de-acum banalizat. Trezirea la viata a Justitiei este conditia pentru ca Romania sa devina statul de drept pe care il meritam si pe care ni-l solicita partenerii euro-atlantici. Dincolo de spectacolul care convine presei de scandal si presei in general, se intampla un fenomen pe care ziaristii il doreau de cum s-a prabusit comunismul: presa a inceput sa conteze nu doar la nivel simbolic, ci prin impactul pe care dosarele de investigatie bine facute il au asupra puterilor din statul nostru. Presa va putea insa deveni "cainele de paza al democratiei" si "a patra putere" in stat doar daca va exista o democratie puternica, iar cele trei puteri in stat isi vor exercita atributiile independent. Oricum, suntem intr-un stadiu in care autoritatile nu mai pot ignora sesizarile presei fara a fi imediat sanctionate de opinia publica. Acum, cand Justitia devine activa, partea adormita a democratiei autohtone pare puterea legislativa. Parlamentul nostru bicameral are nevoie de o reforma profunda, nu in sensul reducerii sale la varianta saracita, unicamerala, ci in acela al intaririi in raport cu celelalte puteri in stat. Faptul ca dezbaterea cu privire la necesitatea unui parlament puternic a iesit din sfera sloganelor electorale pentru a intra in aceea a proiectelor de reforma constitutionala este un semn ca democratia autohtona a iesit din amortire si incepe sa functioneze. Cei care au memorie politica, isi pot aminti cum s-au ferit fesenistii lui Iliescu, Roman si Iorgovan sa puna in centrul dezbaterii publice prima constitutie postcomunista. Acum, chiar daca are tentatia simplificarii puterii legislative, macar Basescu a pus dezbaterea constitutionala acolo unde ii este locul, in agora. Desi s-a vorbit in anii din urma despre faptul ca singura putere care a functionat in stat a fost cea executiva, se poate demonstra ca de fapt Guvernul si administratia au fost partea cea mai nefunctionala a democratiei. De bine, de rau, Parlamentul si-a indeplinit functiile legislative, votand atat legile de care aveam nevoie pentru despartirea de comunism, noua democratie si reforma economica, integrarea in NATO si UE. Partea cea mai subreda a democratiei autohtone a fost punerea in practica, impunerea acestor legi. Atat puterea executiva, cat si cea judecatoreasca au lasat de dorit in ultimul deceniu si jumatate in ceea ce priveste respectarea legilor. Este unul dintre principalele reprosuri pe care ni le fac partenerii europeni. Degeaba avem legi, daca nu sunt puse in practica sau sunt respectate doar partial. Nu ne putem reintoarce in marea familie europeana cu un stat care functioneaza doar pe jumatate. Resurectia puterilor in stat nu reprezinta doar o tema retorica pentru politicieni sau de reflectie pentru elite, ci principalul imperativ politic pentru democratia din Romania. Nu avem nevoie de utopica reforma a clasei politice, ci de functionarea celor trei piloni institutionali ai democratiei. Daca nu exista eficienta institutionala, restul e gargara politicianista.