Leonid RADZIHOVSKI 

Optimistii se bucura cand e bine, dar se bucura si cand e rau, sperand ca raul s-a terminat. Pesimistii se supara cand e rau, dar se supara si cand e bine, gandindu-se ca binele se termina. Barfitorii spun ca, in Rusia, sunt mai multi pesimisti. Doua probleme ii preocupa pe oameni. Politic - anul 2008, cum va fi asigurat transfertul puterii fara cutremure, iar economic - ce va fi cand vor scadea preturile la petrol. Daca la prima intrebare se poate considera ca totul este in mainile Rusiei, si ca vaporul rusesc poate fi navigat pasnic, arborand pe catarg drapelul "succesiunii puterii" peste pragurile anilor 2007 - 2008, cu economicul este mai greu. Sinusoida preturilor la petrol se rasuceste dupa o logica proprie, nu am uitat cosmarul "colapsului petrodolar al URSS". Si tot mai des rasuna intrebarea: cum sa construim Rusia astfel incat sa fie mai linistita decat preturile petroliere? Apropo, chiar si cu "acul" personal "ne intepam" nu foarte grozav, altii prind mai bine "fericirea petrodolara". Recent am fost in Emiratele Arabe Unite. Cinstit vorbind - greu sentiment. Acest plictisitor rai pamantesc este ca in pozele din cartile pentru copii.... O curatenie sterila, drumuri ideal de netede, o securitate absoluta, absenta aparenta a oricarei agresivitati, spitale, birouri.... si toate astea sunt petrodolari! si este aproape imposibil sa scapi de intrebarea obsedanta - "dar noi?" Desigur, ei sunt patru milioane, noi 140. Nici la ei clima nu este o mana cereasca (40 de grade la umbra aproape tot anul), dar totusi este mai bine, decat gerurile rusesti. Ei nu sunt superputere, la ei sunt cheltuieli mici pentru armata, iar aparatul de stat (oare chiar avem nevoie de aceste cheltuieli?). si asa mai departe - motive de ce traim asa cum traim, pot fi aduse nenumarate. Totusi... Nu am fost la Hanta-Mansiisk, Nefteiugansk, in alte orase petroliere. Poate si acolo au fost create niste microemirate (multi asa si afirma). Dar chiar Moscova, cel mai privilegiat dintre orase, capitala noastra petrodolara, sta, la capitolul arhitectural mai prost decat Dubai. Da, "mi-e mila pentru patrie" - pentru ca un om, care habar nu are de istorie, ajunge de la Moscova la Dubai, nu mai intelege unde este capitala fostei superputeri si unde cea a fostului protectorat britanic... Desigur, si aici raspunsuri sunt multe. Unul dintre cele mai raspandite-"totul e al nostru", coruptie, ultimii 200 de ani (sau mai mult?), Rusia risipitoare. Si cum sa lupti cu aceasta mostenire nimeni nu stie de fapt. Cu toate acestea, rusii au ceva ce nu se poate cumpara cu nici un petrodolar - o cultura imensa, stiinta, mostenirea materiala si spirituala a unei mari puteri, a unui mare Imperiu. Intr-adevar, nu se pot cumpara, in schimb se pot risipi. Dar, indiferent de cine s-ar opune, Rusia are nevoie de diversificarea economiei, trebuie sa se debaraseze de dependenta petrodolara. Detaliile te omoara, cum se spune - este nevoie de idei concrete, cum sa faci, dar cel mai important, este nevoie de vointa conducerii tarii si a intregii societati, pentru a nu pluti, cu ochii stinsi, in jos pe cursul fluviului petrodolarilor. Una dintre principalele ispite - "sa faci praf", sub orice pretext aparent onorabil, Fondul de Stabilizare. In ultimul an, ideea a facut o adevarata fixatie, la fel cum s-a intamplat, in urma cu cativa ani "cu ideile fertile de debut" - sa "acaparezi supraveniturile petroliere", sau sa revizuiesti rezultatele privatizarilor hotesti". In general, mintea curioasa a omului cauta unde "s-ar mai putea imparti" aceeasi renta petrodolara, fara sa-ti mai bati capul ce va fi dupa. Aceasta pofta de a lua, de a repartiza se ascute, fireste, in perioada electorala - iar pana atunci, mai e o azvarlitura de bat. Este absolut firesc ca "birocratii liberali" (altfel spus, cei mai responsabili din punct de vedere economic, ministrii), fug ca de foc de asemenea "solutii simple", capabile doar sa alimenteze inflatia (dar si coruptia). O politica financiara responsabila este la fel de necesara pe cat de nepopulara. In acelasi timp, este evident ca sunt doar decizii strategice, principiale. In calea realizarii lor vor fi numeroase pietre subacvatice. Dar, oricat de mari ar fi greutatile in calea prefacerii in realitate a acestor proiecte, miza este si mai mare. In afara ideilor de factura economica, mai este si latura psihologica. Sa ne amintim: URSS a inceput sa se incurce si sa se inece cu acest flux de petrodolari cu mult inainte ca blestematele preturi la petrol sa cada. Un stat relativ satul si-a pierdut busola, perspectiva. A inceput stagnarea morala. Orice societate, mai ales cea rusa are nevoie de un PROIECT, care sa impleteasca in mod armonios avantajele pragmatice pentru om cu marile planuri pentru intreaga tara. Iar sistemul proiectelor nationale este, astazi, singura tentativa serioasa de a rezolva aceasta chestiune. Comentariu de Leonid Radzihovski, publicat de Rossiiskaia Gazeta Agentia "Rusia la zi"