Steven METZ 

Strategia de aparare a SUA se afla la o rascruce de drum. Inca din 1997, Congresul american a solicitat Departamentului Apararii sa realizeze o evaluare a performantelor militare o data la fiecare patru ani. La acest moment, Departamentul se afla la a treia evaluare de acest gen, aceasta urmand sa fie data publicitatii la sfarsitul anului. Evaluarea se anunta a fi cruciala. Marea strategie aflata la baza politicilor de aparare americane nu a suferit schimbari majore din 2002. Referitor la terorism, strategia recomanda consolidarea retelei de parteneri internationali in vederea eradicarii terorismului transnational si actiuni directe impotriva organizatiilor teroriste si a sponsorilor lor. In fine, cauta sa se adreseze cauzelor principale ale terorismului, asa cum au fost ele definite de presedintele Bush, in special absentei unor sisteme politice deschise si a oportunitatilor economice. Modul in care puterea militara americana obisnuieste sa isi implementeze marea strategie este cel care va suferi modificari. Inainte de atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001, armata americana s-a concentrat asupra obtinerii unor victorii rapide in cadrul unor confruntari de anvergura cu fortele militate ale unui alt stat. Astazi, armata SUA mai degraba stabilizeaza si reconstruieste state aflate in impas, ofera asistenta partenerilor in contracararea insurgentelor si terorismului, preia controlul asupra armelor nucleare atunci cand regimurile se prabusesc sau elimina, in mod direct, organizatiile teroriste si sustinatorii acestora. Acestea necesita un alt tip de forta, inca unul capabil sa se manifeste pe termen lung, care sa sustina desfasurari majore pe perioade lungi de timp. Configuratia armatei SUA la nivel mondial se schimba si ea. Scopul este de a pastra majoritatea fortelor acasa, in SUA, si de a dispune de baze cu personal putin, care sa serveasca drept avanposturi in cazul unei situatii de criza. In loc sa se creeze mici Americi, multe din aceste baze vor fi operate in colaborare cu sau de catre statul gazda. Cu toate acestea, intrebarile majore asupra strategiei militare raman. Mai intai de toate, de ce capacitati de armament conventional ar trebui sa dispuna armata SUA? Ideal ar fi sa dispuna de stocuri suficiente pentru ca sa descurajeze agresorii, insa nu atat de mari incat sa afecteze capacitatile pentru alte tipuri de misiuni. In al doilea rand, care va fi relatia Americii cu aliatii sai traditionali? Vor ramane aliantele formale, cum ar fi NATO, de exemplu, in centrul strategiei americane sau vor fi puse in umbra de alte coalitii, prilejuite de anumite misiuni? In al treilea rand, cat ar trebui sa investeasca SUA in arme avansate, mai degraba adecvate pentru lupta impotriva unor inamici convetionali decat pentru lupta impotriva teroristilor si a insurgentilor? Sistemele de genul aeronavei F/A 22 Raptor si viitorul Sistem Combatant al Armatei sunt deosebit de costisitoare. Avand in vedere faptul ca desfasurarile de trupe din Irak si Afganistan solicita bugetul alocat apararii si ca majoritatea echipamentului militar trebuie reabilitat sau inlocuit, se ridica intrebari asupra faptului daca astfel de programe reprezinta o buna investitie. In al patrulea rand, care ar fi numarul de trupe adecvat pentru armata SUA? Multi experti si fosti lideri militari, precum si politicieni, considera ca armata SUA, in special trupele terestre, este prea mica pentru ca sa implementeze marea strategie. Pe de alta parte, secretarul Apararii, Donald Rumsfeld, este de parere ca numarul de trupe americane este suficient, cu conditia ca acestea sa fie reorganizate pentru a se obtine eficienta maxima. De asemenea, considera ca o eventuala suplimentare a fortelor militare va diminua fondurile disponibile pentru tehnologia si sistemele avansate. Rumsfeld fiind principalul arhitect al revizuirii planurilor de aparare, este putin probabil ca acesta sa recomande o suplimentare a trupelor. Schimbarile pe cale de a fi produse in domeniul strategiei de aparare americane reflecta supozitiile care au stat la baza elaborarii acestora. Strategia care va rezulta va fi pe masura acuratetei acestor supozitii. Noul raport pe tema apararii va recomanda schimbari in functie de evenimentele din ultimii cinci ani, tinand cont de Irak, Afganistan si de celelalte aspecte ale razboiului impotriva terorii. Intrebarea este daca misiunile americane viitoare le vor reproduce pe cele din ultimii cinci ani. Daca nu, SUA s-ar putea pregati pentru ultimul razboi, fara posibilitatea unor confruntari viitoare. Este de sperat ca raportul pe tema apararii din 2005 va trata acest aspect, desi, cu siguranta, va raspunde la unele intrebari strategice si la altele nu. In orice caz, noua strategie va servi drept plan de bataie pentru viitoarea strategie de aparare americana, afectand, astfel, partenerii si adversarii SUA deopotriva. Steven Metz, profesor universitar si presedinte al Departamentului de Strategie Regionala si Planificare in cadrul Colegiului militar al Armatei SUA al Institutului de Studii Strategice. Copyright: Project Syndicate, 2005. www.project-syndicate.org