Eduard IVASCU 

Schimbarea lui Ionut Popescu de la conducerea Ministerului Finantelor nu a fost o surpriza pentru nimeni. Ceea ce in mod cert nu se poate spune despre instalarea sa in aceasta functie in urma cu 8 luni. Tranzitia de la postura de ministru surpriza la cea de remaniat de serviciu s-a facut destul de abrupt, "ciocnirile" cu premierul Tariceanu fiind vizibile inca de la primele luni de mandat. Subiectele de dezacord au fost dintre cele mai diverse, mergand de la nivelul TVA si relatiile cu FMI si pana la subventiile pentru "Tractorul". Apropiat al lui Stolojan si sprijinit de presedintele Basescu, Ionut Popescu nu a fost de la inceput agreat de Tariceanu si nici nu s-a bucurat de cine stie ce sustinere politica din partea liberalilor. Initiativele sale au fost mai mereu in contratimp cu pozitia premierului si cu cea a partidului pe care teoretic il reprezenta. Mult dezbatuta majorare a TVA este doar unul din cazurile in care Ionut Popescu a fost lasat in ofsaid, justificat sau nu, de catre propriul partid. Un rol l-a jucat cu certitudine si strategia de comunicare care, pentru un fost ziarist, nu a fost deloc stralucita. Masuri cu impact major asupra economiei anuntate din senin, intr-o dimineata, la un post de radio, nu reprezinta cu siguranta un exemplu de comunicare publica eficienta. Cu totul altfel stau lucrurile in cazul cotei unice de impozitare, pentru care a existat o sustinere reala. Promisiunea unei relaxari fiscale a influentat substantial rezultatul alegerilor. Problemele au aparut insa la aplicare. In locul unei clarificari si simplificari a mediului fiscal au rasarit incertitudini si confuzii, multe dintre ele imputabile Ministerului de Finante. Practic, desi ideea de baza era clara, legislatia pentru aplicarea ei concreta a intarziat mult dupa data de 1 ianuarie 2005. In loc de promisa stabilitate legislativa, oamenii de afaceri s-au trezit in haosul cel mai deplin. "Licuriciul" relaxarii fiscale s-a indepartat tot mai mult, o data cu anunturile repetate privind majorari de taxe care au culminat cu discutiile despre cresterea TVA cu 3 procente. Cum "itele" bugetului au devenit tot mai greu de legat a aparut si ideea salvatoare: "Sa facem o strategie!". Scopul anuntat al strategiei este identic cu cel al relaxarii fiscale anuntate la inceputul anului: stabilitate legislativa, simplificarea reglementarilor si predictibilitate pentru mediul de afaceri. Poate era mai normal sa existe o strategie inainte de relaxarea fiscala, care sa evite reducerea si cresterea aleatorie de impozite. Oricum ar fi, discutia este pur teoretica pentru ca respectivul proiect a fost respins de Guvern cu cateva zile inaintea remanierii. Cu toate acestea, prevederile sale, asa ipotetice cum au ramas, nu prefigurau prea multa stabilitate pentru mediul economic. Ideea ca nu poti fi microintreprindere daca nu ai minimum 5 angajati si deci nu poti beneficia de un regim de impozitare mai avantajos, lasa fara oxigen micii intreprinzatori, tocmai partea cea mai dinamica a economiei. Unii au calificat masura drept "aberatie economica" si probabil nu sunt departe de adevar. Ionut Popescu a afirmat ca avea de gand sa supuna documentul unei dezbateri publice dupa ce ar fi fost avizata de Guvern. Tot ce se poate! E naiv totusi sa crezi ca o strategie fiscala elaborata intre patru pereti de minister, fara consultarea prealabila a celor vizati, sindicate si patronate, va ajunge vreodata sa fie pusa in practica. Chiar daca exista si propuneri justificate din punct de vedere economic, ele vor fi eclipsate de "aberatii". Documentul va ramane doar in stadiul de proiect, iar ministrul are toate sansele sa devina un fost. Cel putin la Finante, remanierea va avea un efect pozitiv cert. Blocajul in care se afla Ionut Popescu in interiorul propriului Guvern va disparea. Noul numit, Sebastian Vladescu, este un apropiat al premierului Tariceanu si se bucura de o sustinere politica solida in PNL. In plus este un om din sistem, fost consilier si mai apoi secretar de stat la Finante, si nu un outsider asa cum era perceput Ionut Popescu de catre angajatii din minister. O bila alba este si faptul ca are o experienta indelungata in economia reala, atat in domeniul public, cat si privat. Fara ca aceste elemente sa reprezinte vreo garantie, sunt semnale ca propunerile Finantelor vor fi mai coerente, balbele vor fi exceptii, iar o strategie fiscala va fi mai intai gandita si apoi prezentata. Daca nu cerem prea mult....