Azilul este institutia prin care un stat ofera pe teritoriul sau protectie impotriva exercitarii jurisdictiei statului de origine si se bazeaza pe principiul nereturnarii si pe acordarea de drepturi speciale refugiatilor recunoscuti. In general, azilul se acorda fara limitare in timp. Solicitant de azil este persoana care depune cerere pentru determinarea statutului de refugiat si isi pastreaza aceasta calitate pana la solutionarea definitiva a cererii. Migrant este persoana care, pentru alte motive decat cele continute in definitia refugiatului, isi paraseste tara in mod voluntar pentru a-si stabili resedinta in alta parte. Refugiat "sur-place" este persoana care nu a fost refugiat in momentul parasirii tarii de origine, dar care, ulterior, a inceput sa se teama de persecutie pentru unul din motivele mentionate in Conventia din 1951. Refugiat "de facto" este persoana care, desi nu indeplineste criteriile cuprinse in definitia prezentata de Conventia din 1951, este considerata a avea nevoie de protectie datorita conditiilor existente in tara de origine. Refugiat "pe considerente umanitare" este persoana care, fara a indeplini criteriile continute in definitia data in Conventie, primeste in mod temporar protectie si drept de sedere pe teritoriul unui stat de refugiu, pentru motive de ordin umanitar. Refugiat "prima facie" este persoana care in virtutea apartenentei la un anumit grup, considerat a fi supus persecutiei in totalitatea sa, se presupune ca are o temere bine intemeiata de persecutie in conformitate cu definitia data in Conventie.