Participarea romaneasca la editia din acest an a Bienalei de Arta Contemporana de la Venetia (12 iunie - 6 noiembrie) a starnit mari pasiuni, proiectul selectat de o comisie desemnata de Ministerul Culturii si Cultelor fiind deopotriva elogiat si contestat. Proiectul, propus de Daniel Knorr, sub curatoriatul criticului si teoreticianului Marius Babias (ambii, romani rezidenti la Berlin), e radical si "minimalist": pavilionul tarii noastre (pentru a carui restaurare - in paranteza fie spus - nu s-au putut gasi fondurile necesare) e lasat gol, singura interventie a artistului fiind o eticheta: "European influenza" ("Gripa europeana"). E - deci - o "instalatie", o forma de provocare a publicului la meditatie asupra ideii de identitate europeana, lansata intr-un spatiu care reprezinta o tara din Est, "saraca", ceea ce justifica ideea de "arta poverista". Daniel Knorr a mai propus interventii conceptual-artistice similare, atat in Europa, cat si in Statele Unite, cu bune ecouri critice. ZIUA a prezentat pavilionul romanesc cu ocazia deschiderii Bienalei 2005, apoi a publicat opinia rezervata a eseistului Ioan Buduca. Acum, o gazduim pe cea si mai severa primita din partea graficianului Eugen Mihaescu. Pe viitor - si alte comentarii, contra sau pro. (D.C.) Impostura la Venetia Romania "expune" la Bienala de Arta Contemporana de la Venetia un pavilion gol. Este o coincidenta sau este oglinda artei romanesti? Sa nu mai fie nimic de spus, sa nu mai aiba plastica romaneasca forta pentru simezele lumii? Cum a fost posibila bascalia asta intr-o cladire pe fatada careia scrie mare "Romania"? Din 1970 putine sunt editiile pe care nu le-am vizitat. Ca artist eram curios sa vad avangarda artei mondiale si, fiind departe de tara, aveam un bun prilej sa aflu ce mai expun colegii si prietenii mei. Pana in 1989 nu am fost surprins sa constat ca plastica romaneasca urma cararile batatorite de altii: chiar daca artistii ar fi fost la curent cu experimentele mondiale nu s-ar fi putut exprima liber, aveau grija tovarasii sa le domoleasca entuziasmul avangardist. Dupa 1990 ma asteptam ca, eliberati de cenzura socialista, sa aratam lumii ce inseamna creativitatea romaneasca. Editiile s-au succedat si participarile Romaniei s-au subtiat. Pentru primele doua editii ale Mileniului III s-au ales instalatii audio-vizuale mai mult sau mai putin computerizate. Anul acesta Ministerul Culturii si Cultelor a dat lovitura si a ales cel mai ieftin proiect: nimicul, opera unui artist necunoscut al carui nume are trecere la gospodine, Daniel Knorr. Nu stiu ce alte proiecte au fost prezentate comisiei prezidate de Dan Perjovschi, dar stiu ca de cativa ani incerc sa sensibilizez Ministerul Culturii sa organizeze in pavilionul de la Venetia o retrospectiva Aurel Cojan, un artist care, desi a implinit 90 de ani, are forta si creativitatea unui tanar. Mi-am inceput demersurile pe vremea lui Razvan Theodorescu si m-am impotmolit de doamna Musca. Pe holurile Parlamentului, recent demisionatul ministru imi spunea ca nu are nici o putere caci decizia o va lua comisia. Oare nu este nici o coincidenta ca aceasta comisie a fost prezidata de ilustratorul lui Patapievici, Dan Perjovschi, participant si el la o editie a Bienalei pe vremea guvernarii CDR? Uniunea Artistilor Plastici nu are nimic de spus despre gaselnitele selectionate? Paul Gherasim, Costantin Flondor, Stefan Caltia, Sorin Dumitrescu, Tudor Octavian nu pot face ei parte din comisia care alege proiectele care ne reprezinta la Venetia? Participarea Romaniei la Bienala de Arta Contemporana este o problema de imagine, o chestiune care implica banii contribuabilului si nu trebuie lasata la cheremul unor snobi care vand vazduh. Ideea pavilionului gol nici macar nu este noua. In anii '80 chiar Romania ceausista a expus, involuntar, e adevarat, o astfel de "instalatie". Catalogul anunta participarea pictorului Ion Bitzan, dar, la fata locului, pavilionul parea parasit. Prin portile intredeschise se putea zari o movila de moloz, cateva caramizi, o roaba rasturnata si o scara de zugrav abandonata. De lantul greu atarna un imens lacat ruginit. Din gaura cheii se iteau timid cateva fire de iarba. Organizatorii de astazi se lauda ca pavilionul lor a luat un premiu care insa este asemeni operei pe care au expus-o: invizibil. Arta romaneasca a ramas acasa si impostura se expune la Venetia.

Eugen MIHAESCU