Sorin ROSCA STANESCU 

Cum era si firesc, retinerea a mii de pasapoarte de catre politistii de frontiera a declansat un urias scandal. Si pana la urma Ministerul de Interne, care a fost initiatorul acestei masuri, este silit sa faca unul sau mai multi pasi inapoi. Indiferent insa care vor fi deciziile adoptate in aceasta saptamana, raul a fost facut. Mii de familii au fost traumatizate. Statul roman a dovedit ca este inca de tip politienesc. S-a demonstrat ca reflexele de tip totalitar domina in continuare puterea de la Bucuresti. Mineriada pasapoartelor ne obliga la o disectie asupra acestui fenomen. Dupa ce, in fine, sub o guvernare PSD romanii au scapat de blestemul vizelor, care reprezenta o bariera majora in calea liberei lor circulatii in Uniunea Europeana, milioane de cetateni au trecut frontiera de stat. Cei mai multi dintre acestia pentru a munci afara. Pentru a-si castiga dreptul la o existenta refuzata in tara din cauza starii de suferinta a economiei romanesti. Viata a sute de mii de familii care nu ar fi putut gasi un loc de munca in Romania a fost astfel ameliorata. Dar si statul roman a avut in acesti ultimi ani mari beneficii. Pentru ca cei mai multi bani au venit in tara. Pentru consumul familiilor, pentru ridicarea unor gospodarii, in viitor prospere, sau pentru investitii. Cum se intampla de obicei, nu toti membrii acestei comunitati a romanilor plecati in strainatate au respectat regulile jocului. Unii, putini la numar, le-au incalcat grosolan aducand grave prejudicii de imagine statului roman si chiar complicatii in ceea ce priveste procesul de aderare. In general, acestia au fost facuti pachet de autoritatile statelor europene si trimisi in tara. Cu bobarnacele de rigoare pentru oficialii de la Bucuresti. Culmea este ca politia de frontiera a fost, in general, excesiv de toleranta fata de acesti hoti si vagabonzi continentali. Cat ii priveste pe ceilalti, marea masa a romanilor care si-au cautat un loc de munca in strainatate, viata fiecaruia a fost intr-un fel o aventura. Pentru ca unii angajatori ai maretei Uniuni Europene nu au acceptat decat munca la negru. Sau "jumate-jumate". Altii s-au adaptat greu climei si au facut fata unor suferinte fizice. De aceea au existat si numeroase cazuri de spitalizare printre romanii de afara. In dorinta de a nu-si pierde painea, multi dintre ei nu au fost atenti cu termenul maxim de 90 de zile, la expirarea caruia trebuia sa se intoarca in tara. Altii nu au avut unde sa isi lase copiii, i-au luat cu ei inscriindu-i la crese, la gradinite, in scoli sau lasandu-i in grija unor familii atunci cand erau siliti de imprejurari sa revina temporar in Romania. O categorie mai restransa si-a intemeiat sau este pe cale de a-si intemeia o familie afara. Cu toate problemele lor mari si mici, mai simple sau mai complexe, sistemul a continuat sa functioneze, milioane de romani castigand bani din care o parte a insemnat o binefacatoare infuzie in economia romaneasca. Si, cum spuneam, pana zilele trecute autoritatile europene - cu unele mici exceptii - au fost la fel de tolerante ca si autoritatile romane in raport cu o serie de abateri de la regimul vizelor, socotite minore. A existat in acest sens un pact tacit intre statul roman si cetatenii sai. Care a fost incalcat acum cu brutalitate. Fara nici un fel de avertisment. Autoritatile de la Bucuresti au dovedit lipsa de loialitate fata de cetateni in primul si in primul rand fiindca au incalcat o regula nescrisa - pe care totusi au consacrat-o de-a lungul ultimilor ani - aplicand peste noapte, fara preaviz, si intr-un mod dur, o regula scrisa lasata in desuetudine. Dar e mai grav decat atat. Confiscarea pasapoartelor este ilegala pentru ca este anticonstitutionala. Numai o instanta judecatoreasca si in conditii strict precizate de lege, poate dispune ridicarea unui pasaport. Din acest punct de vedere, lucrurile sunt clare. Intr-un stat democratic, cateva capete de la Ministerul de Interne ar trebui sa cada si cativa inalti functionari, vinovati fiindca au dispus masuri ilegale, ar trebui sa fie condamnati penal. Dar dincolo de aceste circumstante, eu cred ca ne aflam in prezenta unui fenomen mai grav. Statul politienesc exista inca. Numai astfel poate fi explicat dispretul autoritatilor de la Bucuresti fata de cetatenii acestei tari. Un stat totalitar, politienesc, este prin definitie acela care nu intelege adevarul elementar ca se afla in slujba cetateanului. Si ca supravietuieste datorita acestuia. Statul totalitar politienesc este atunci cand conducatorii isi imagineaza ca lucrurile stau invers. Ca amaratul de contribuabil se afla la cheremul lor. Aceasta recrudescenta a reflexelor de tip totalitar anunta pericolul revenirii in forta a unui stat politienesc care a supravietuit ultimilor 15 ani, dar a fost inhibat. Si iata o intrebare cheie de natura poltica: oare de ce parte sta presedintele Traian Basescu, "garantul Constitutiei" si al "demnitatii romanilor"?