Ioan GROSAN 

Pentru mine, Stolojan a fost si a ramas intruchiparea clasica a contabilului care, cu o mina impenetrabila si fara prea multe vorbe, iti taie diurna. Capitalul de simpatie (asta ca sa vorbesc si eu in termeni economici...) pe care-l are in ochii populatiei se bazeaza tocmai pe prejudecata ca fiind structural un contabil - chit ca nu i se vad manecutele negre - e, automat, un om serios, ce stie sa chiverniseasca averea tarii, care nu fura, nu inseala, nu bea, nu fumeaza, are o viata de familie linistita si nu s-ar urca pe-o motocicleta nici muribund. Cu alte cuvinte - in cadrul aceleiasi prejudecati - e un om care "se pricepe". Se subantelege: la toate. Nu ma indoiesc de calitatile de finantist ale dlui Stolojan. ("Finantist": alt cuvant care-mi da fiori). El ar fi un excelent ministru de finante. Dar postura de prim-ministru (prin care dl Stolojan a mai trecut, tehnocratic, pe vremea altui bolnavior, dl Iliescu) presupune si calitati pe care nu cred ca liberalul de pe tusa aflat intr-o sprintena convalescenta le are. Si-apoi, Doamne iarta-ma, daca esti convalescent, vezi-ti, dom'le, de sanatate, care sanatate, evident, i-o dorim si noi. Ce rost are sa tulburi apele intr-o tara si asa inundata, numai ca sa revii in centrul atentiei? O fi facut premierul Tariceanu gafe, o fi el prizonier al propriilor sovaieli, dar a-l debarca acum si a-l inlocui cu cel care, nu cu mult timp in urma, a venit fuga-fuguta de la Banca Mondiala sa-i faca o echidistanta campanie electorala lui Ion Iliescu mi se pare o frectie la un picior de lemn. Nu-i destul ca Alianta DA scartaie din toate inchieturile, acuma apare si dl Stolojan, cu facies-ul sau de Frankenstein mioritic, pe post de cal troian in PNL. Mare fata, politica asta!