Gabriel Andreescu 

Actele de teroare au revenit spectaculos in prim planul vietii internationale. Seria de atentate de la Londra urmate de cele din statiunea Sharm El Sheikh dau sezatia ca terorismul s-a latit pe planeta. In acest context, este imbucurator ca dincolo de stirile din ziare, sa apara si la noi analize care propun o conceptie asupra fenomenului. Ma gandesc, iata, la observatiile lui Dragos Paul Aligica din articolul "O noua faza a razboiului" publicat in Revista 22. Autorul nota acolo ca invazia din Irak, Afganistan si operatiunile speciale din Cornul Africii au rasturnat planurile de razboi ale fortelor jihadului. in locul unui exod din Afganistan spre orasele europene ori americane, teroristii migreaza astazi spre Irak. Concentrarea fortelor islamiste are un dublu efect: lovirea lor este mai usoara si le limiteaza ofensiva catre Occident. Tactica aceasta denumita la Pentagon "the flypaper strategy" suprasolicita resursele teroristilor si le impune alte teme de actiune. Observatiile lui Dragos Paul Aligica sunt importante si in chestiunea razboiului din Irak. Eventualitatea ca regimul Saddam sa posede arme de distrugere in masa era doar o componenta intr-un ansamblu de ratiuni strategice. Razboiul din Irak a fost motivat si de necesitatea retragerii trupelor din Arabia Saudita; a depasirii gravei crize care tinea in sah, de peste un deceniu, Consiliul de Securitate; a reconfigurarii planurilor de actiune ale retelei jihadului. Dar m-as opri si la punctul de vedere exprimat de Traian Ungureanu in aceeasi revista. Sub titlul "Victoria, Regina Scuzelor" el se refera la transformarea moscheelor britanice in centre de indoctrinare, la raspandirea nesabuita a scolilor religioase si la castrarea pachetului de legi menit sa supravegheze indoit suspectii de terorism. Toate acestea, spune publicistul, ar fi explicabile prin cariera multiculturalismului, "teorie prescolara" care "minte inca din titlu". Multiculturalismul hraneste slabiciunea Occidentului, nesiguranta sa identitara. Dupa 30 de ani de indoctrinare, "armata profitorilor si profesionistilor tolerantei" ar fi dus lucrurile la o catastrofa totala. Iata deci, co-responsabil pentru raspandirea terorismului in lume ar fi - multiculturalismul. M-a frapat invocarea unei asemenea "vinovatii", intrucat multiculturalismul a mai fost victima unui abuz public la sfarsitul anilor �90. Atunci multiculturalismul devenise varful de lance al Ministerului Educatiei si Cercetarii care se opunea cererii UDMR de separare a Universitatii Babes-Bolyai. Conform conducerii MEC, principiul multiculturalismului ar fi fost potrivnic ideii unor institutii de invatamant superior lingvistic separate. Or, lucrurile stau exact invers , mai aproape de interpretarea data de domnul Ungureanu. Multiculturalismul recunoaste necesitatea si valoarea, in anumite contexte, a mentinerii unui anumit grad de separare intre comunitatile identitare. Nu discut acum pozitia MEC. Aminteam doar ca argumentul multiculturalitatii era folosit aiurea. Ministerul Educatiei trada sensul multiculturalismului, in schimb, Traian Ungureanu il trateaza cu un exces care il transforma de asemenea. Una inseamna multiculturalismul in Statele Unite, alta in Canada si alta in Europa.. Dar mai ales, trebuie facuta distinctia dintre multiculturalismul liberal si cel neliberal. In cazul primului, interesul de protejare a comunitatii ca atare nu vine in contradictie cu interesele individuale si cu regula generala. Nu multiculturalismul liberal este cel care contesta demnitatea femeilor musulmane. Nu multiculturalismul (liberal) promoveaza indoctrinarea viitorilor teroristi-sinucigasi. Nu el justifica ridicarea unei moschei in Berlin mai inalte decat regulile stabilite de primarie. Dar chiar si multiculturalismul neliberal nu arata precum caricatura cu care este deseori asociat. El poate justifica scutirea de scoala a copiilor Amish, ori pastrarea unor reguli asimetrice de casatorie in triburile de indieni. Nu si crearea unor fortarete musulmane unde domneste in loc de lege, imamul. Domnul Traian Ungureanu are de ce sa condamne slabiciunea unor guverne occidentale fata de raspandirea fundamentalismului islamic. Dar nu are de ce sa arunce oprobiul asupra multiculturalismului. Acesta ramane instrumentul unei abordari liberale si generoase. in societatile diverse etnocultural, multiculturalismul reprezinta o atitudine indispensabila coeziunii sociale. Exista o alta solutie? Cumva, epurarea etnno-religioasa? Cand infruntam un pericol grozav precum terorismul, avem de identificat cauzele sale veritabile. A orienta preocuparea spre false piste slabeste solidaritatea atat de necesara in fata pericolului care ii paste si pe europenii "pur sange" si pe noii veniti.