Referitor la articolul intitulat "Amenintarea dictaturii", publicat de cotidianul ZIUA, in data de 19 iulie 2005 sunt necesare anumite precizari: Dupa cum am fost obisnuiti de presa, in cei 15 ani de democratie, "impartialitateai si "obiectivitatea" acesteia se manifesta prin preluarea unor fragmente din acte normative in vigoare la care se adauga povestiri, istorii "din surse care doresc sa le fie protejata identitatea" pentru a induce in randul opiniei publice rezultatul dorit de autorul unui anumit articol. Asa se intampla si in cazul de fata. Extrasele din Legea nr. 453/2004 pentru aprobarea, cu modificari si completari, Ordonantei de urgenta nr. 1 din 21 ianuarie 1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta sunt, la modul general, corecte, insa sunt excluse pasajele care nu sustin ideea dorita de autorul articolului. Definitia cuprinsa in articolul nr. 3 al legii nu defineste numai starea de urgenta - ansamblul de masuri exceptionale de natura politica, economica si de ordine publica aplicabile pe intreg teritoriul tarii sau in unele unitati administrativ-teritoriale - dar stabileste in mod clar si situatiile in care aceasta se instituie. Astfel, conform art. 3 lit. b) din Legea 453/2004, starea de urgenta se instituie in situatia in care se constata "iminenta producerii ori producerea unor calamitati care fac necesara prevenirea, limitarea sau inlaturarea, dupa caz, a urmarilor unor dezastre." Avand in vedere faptul ca este un act normativ cu putere de lege, adoptat de Parlamentul Romaniei in baza articolului 73, alin. 3, lit. g) din Constitutia Romaniei, incalcarea acestei prevederi legale trebuie sa conduca la identificarea si santionarea celor care se fac vinovati. Respingerea instituirii starii de urgenta din cauza pierderilor la nivel politic si de imagine, pe care acestea le-ar fi atras pentru Romania poate fi sustinuta numai in cazul in care Romania ar fi singurul stat care reglementeaza modul de desfasurare a activitatilor in caz de dezastre sau alte situatii de urgenta. Legislatia adoptata de Romania in acest domeniu este o legislatie moderna, europeana, ale carei prevederi sunt conforme cu legislatia internationala care, in caz contrar, ar fi fost modificata in lunile de guvernare, la propunerea domnului senator PNL, Nicolae Vlad Popa, membru al comisiei juridice din Senat, sau dupa inundatiile din judetul Timis. In articol se mentioneaza, de asemenea, faptul ca "unul din motivele cele mai serioase pentru care seful statului nu a decretat starea de urgenta a fost si cel ca Romania a primit stigmatul de dictatura, deoarece starea de urgenta impune restrangerea drastica a drepturilor si libertatilor fundamentale". In conditiile legii, "proportional cu gravitatea situatiei ce a determinat instituirea acestora si numai daca este necesar, poate fi restrans exercitiul unor drepturi sau libertati fundamentale inscrise in Constitutie, cu acordul ministrului Justitiei". Nu cunosc ministrul Justitiei si consilierii presedintelui aceste prevederi? Se simte obligat presedintele ca, la emiterea decretului de instituire a starii de urgenta sa limiteze exercitiul unor drepturi sau libertati fundamentale inscrise in Constitutie? Pentru a veni in ajutorul acestora metionam ca decretul trebuie sa prevada urmatoarele: motivele care au impus instituirea starii de urgenta; zona in care se instituie; perioada pentru care se instituie; drepturile si libertatile fundamentale al caror exercitiu se restrange, in limitele prevederilor constitutionale si ale art. 4 din ordonanta de urgenta; autoritatile militare si civile desemnate pentru executarea prevederilor decretului si competentele acestora, precum alte prevederi, daca se considera necesare. Motivul invocat in respingerea propunerii de a se institui starea de urgenta in zonele afectate referitor la faptul ca impune si o serie de proceduri care cer timp este cel putin pueril in situatia in care numai redactarea decretului de instituire necesita timp, presedintele Romaniei avand obligatia sa solicite Parlamentului Romaniei, in termen de cel mult 5 zile, incuviintarea masurii adoptate. Astfel, in locul dezbaterii parlamentare responsabile, asistam la decizii dictate de cu totul alte interese. Instituirea starii de urgenta ar fi condus la desfasurarea in deplina legalitate a activitatilor desfasurate de fortele armate ale Romaniei, ar fi dat posibilitatea efectuarii cheltuielilor prilejuite de punerea in aplicare a prevederilor art. 21 alin. (1) din Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernul Romaniei. Instituirea starii de urgenta ar fi condus ca, in conformitate cu art. 19 din Legea 453/2004, pe durata starii de urgenta, instituita in temeiul art. 3 lit. b), gestionarea masurilor dispuse sa revina Sistemului National de Management al Situatiilor de Urgenta, sa se realizeze sub conducerea nemijlocita a ministrului Administratiei si Internelor si in coordonarea primului-ministru al Romaniei. Mai existau astfel campanii de imagine la nivelul Administratiei Prezidentiale? In conditiile, art. 87 din Constitutia Romaniei, existenta unei invitatii a primului ministru adresata presedintelui Romaniei de a participa, la sedinta executivului care a avut ca obiect analiza situatiei din zonele afectate de inundatii, reuseste sa prezinte adevaratul motiv al dorintei de a demisiona a primului ministru, iar aparitia presedintelui la Palatul Victoria, fara invitatie, in conditiile instituirii starii de urgenta ar fi fost in afara prevederilor legale. In lipsa starii de urgenta este doar un element de imagine. Deputat PSD Ion Stan, secretar al Comisiei comune a Parlamentului de control al SRI