Daniel Uncu 

Evenimentele politice din ultimile zile - pline de rasturnari de situatii, de afirmatii bombabstice si retractari penibile, de tradari si manipulari - par sa ne intoarca in zilele de haos ale guvernarii CDR. Dincolo de spectacolul mediatic, dincolo de argumente pro sau contra necesitatii aplicarii vreunei atitudini politice sau morale, dincolo de polemicile dintre analisti si politicieni pe probleme punctuale, gravitatea momentului ma pune in situatia de a ma intreba cu o mahnire pe care o doresc lucida : de ce, oare, guvernarile fara afinitati pesediste par condamnate la compromitere si derizoriu? De ce atat guvernarea CDR cat si, iata, guvernarea DA sunt marcate de o zodie a discordiei si framantarilor? Ar fi simplist sa cred ca, in ambele situatii, nu s-a putut inchega o echipa guvernamentala coerenta si eficace. Ar fi simplist, insuficient si chiar neadevarat. Caci, atat guvernarea CDR cat si echipa domnului Tariceanu au exersat certe bune intentii si au atras oameni de indubitabila valoare in echipele executive si nu numai. Au existat programe generoase, implementari curajoase - poate, prea curajoase! -, atitudinea Occidentului a fost intotdeauna foarte buna fata de guvernarile de centru-dreapta, inclusiv mass-media abordand, macar pentru o anumita perioada de timp, o atitudine indulgenta fata de stangaciile sau chiar unele greseli ale actului guvernarii. Inevitabil, insa, crizele au aparut. Si, iata, apar. De ce? Putem aborda raspunsul la aceasta intrebare din perspectiva dificultatilor unei guvernari in coalitie. Intotdeauna, lucrul in echipa a fost mai dificil de exersat decat individualismul. Asa este. Dar, ar fi pueril si superficial sa ramanem cantonati numai in explicatii de acest gen, atat timp cat PDSR a demonstrat capacitatea de a guverna in pentagonala rosie, in anii 1992-1996, fara sa aiba nici pe departe problemele cu care s-au confruntat executivele CDR si Cabinetul Tariceanu. Putem aborda raspunsul, facand apel la politicile populiste ale FSN-PDSR-PSD. Dar, vom constata ca nici aceasta abordare nu este suficienta, deoarece, in ciuda esecului politicii de protectie sociala gandita de PSD in guvernarea precedenta - sa ne aducem aminte numai de criza sistemului sanitar subventionat de Stat, criza care continua si astazi - Coalitia PSD+PUR... a castigat alegerile parlamentare din 2004! Putem chiar filozofa pe tema unei paradigme istorice a acestui popor, in virtutea careia, romanii par sa prefere un sistem paternalist care sa ii scuteasca de asumarea unor prea mari reponsabilitati individuale in detrimentul unui sistem bazat puternic pe libera initiativa. Desigur, putem face si acest lucru fara, insa, sa raspundem multumitor la intrebarea de ce, atunci, in conditiile unei nevoi psihologice de acest gen, Romania are cateva mii de oameni de afaceri puternici, cateva zeci de mii de microintreprinderi prospere si cateva sute de mii de alte microintreprinderi care, in fiecare an, isi incep activitatea. Desigur, mai pot fi puse pe tapet si alte abordari socio-politice si psiho-sociale. Tind sa cred, insa, ca nici una dintre aceste abordari nu ofera un raspuns suficient de multumitor la problema gripajelor aparute in timpul guvernarilor de centru-dreapta sau, mai bine zis, in timpul guvernarilor nepesediste - daca mi se ingaduie licenta. Departe de a pretinde ca detin vreun adevar absolut sau ca am vreo vocatie de oracol, ma intreb doar daca nu cumva problema rezida in faptul ca guvernarile FSN-FDSN-PDSR-PSD au sustinut, alimentat si protejat in mod autentic establishment-ul oligarhiei securisto-comuniste, spre deosebire de guvernarile nepesediste care doar au afirmat ca nu sunt de stanga si ca vor lupta impotriva acestui establishment fara sa poate face, insa, nimic real in acest sens!? Ca si intelegere adiacenta a fenomenologiei este, cred, de ajuns sa scrijelim putin la suprafata actiunii politice a unor anumiti membri marcanti ai CDR sau ai Aliantei DA si, halucinant, am putea descoperi in imediata apropiere a suprafetei declarative a luptei impotriva establishment-ului PSD interesele unui... Hrebenciuc, Talpes, Nastase sau Mitrea. De la petrol la automobile, de la alimentatie la afaceri imobiliare, de la industria IT la sistemul bancar, de la Politie la Justitie, trecand neechivoc prin toate serviciile secrete, establishment-ul PSD este omniprezent. Indiferent ca faci politica de stanga sau de dreapta, de la un anumit nivel in sus te poti lovi de interesele establishment-ului. In umbra pare sa stea o "Romanie a lor" care nu tine cont in nici un fel de "Romania noastra". Din umbra, Tariceanu poate fi fortat sa demisioneze, caci interesele de afaceri primeaza...; din umbra, presedintele poate fi fortat sa renunte la anticipate, caci Curtea Constitutionala este primordiala... din umbra, trei ziaristi sunt rapiti pentru ca, mai apoi, presedintele sa fie pus in situatia sa multumeasca serviciilor secrete si (atentie!) fostelor relatii ale Romaniei in lumea araba - a se citi, fostelor retele ale Securitatii ceausiste... Din umbra... Caci, in aceasta umbra, establishment-ul se simte invincibil.